Tag Archives: bere

Pogo #1

În anul II de facultate am decis să nu mai stau cu mâna întinsă la părinți să am bani de o bere și mi-am luat un job de student, part-time, ceva ce nu necesita mult creier, ci doar îndemânare și atenție. Belmondo era deja pe baricade la același job de la sfârșitul anului I de facultate împreună cu încă o colegă de-a noastră din grupă. La acest job l-am întâlnit pe Pogo. Slavă Celui de sus că nu am interacționat cu el decât vreo doi ani, până am terminat facultatea și am demisionat. De ce? Mai jos. Continue reading

Jumulici în liceu (ep.1 – Zărnești)

Prima dată când am scos nasul din cartier, a fost când am dat la liceu. Atunci încă se dădea examen și trebuia să alegi înțelept liceul, altfel riscai să ajungi la o școală profesională. Am zis să îmi luminez viața și să dau într-un liceu central. Am intrat glorios la mate-fizică, am avut un super diriginte care făcea și excursii. De fapt, cam toate excursiile din liceu erau organizate de el. Tot atunci am început să beau și bere. Una din primele excursii a fost în Zărnești la o vilă lipită de pădure. Chestia tricky în excursii, era că dirigu’ era un dușman declarat al alcoolului. Avea de fapt o gașcă de exterminatori ai alcoolului. El, directorul și un profesor de fizică. Unde găseau alcool, se strângeau toți și se puneau pe exterminarea dușmanului prin îngurgitare. Continue reading

Pomul de Crăciun

Ieri la bere, un amic pe care nu l-am mai văzut de multă vreme, îmi povestește ce a pățit de Crăciun. Redau mai jos povestirea lui:

 – Eram în AFI, acolo la mall, cu nevastă-mea. Când ajungem, vedem la intrare brazi de Crăciun. Ce să o mai dăm în stânga și-n dreapta să tot căutăm, am înșfăcat unul, micuț așa de vreun metru, pufos nevoie mare și cât s-a fâțâit ea prin mall eu urma să-l duc acasă. Fiind cu mașina de serviciu, după vreo zece minute în care am tras de toate mânerele pe care le-am găsit și n-am reușit neam să rabatez bancheta ca să îl îndes în portbagaj, m-am enervat și l-am pus direct pe bancheta din spate. Evident că, după vreo două zile m-am prins ca alea două sforicele care atârnă rabatau bancheta. Acum, de la AFI până acasă fac cam 20 de minute, jumătate de oră. Nu îți zic că pe bancheta mea din spate, din piele, se strânseseră cam 3 centimetri de apă. Băgându-mi și scoțându-mi, l-am urcat în apartament de unde m-am întors înarmat cu cârpe ca să șterg bancheta. După vreo alte zece minute, treaba era gata și m-am întors la mall. Acolo, mă duc la nevastă-mea țanțoș și voios să îi povestesc mizeriile pățite. La final o aud urlând: ”CÂRPELE MELE BUNE DE VASE?!?!?!?!”.  Evident că, în pana mea, nu știam că aveam cârpe bune de vase. Nu știam nici măcar că avem cârpe bune. Pentru mine, toate erau cârpe. Există cârpe de vase????