Tag Archives: Belmondo

De prin bodegi

Stăteam și eu aseară ca omul la o bere cu amicii mei, Belmondo, Hamsteru’ și Goe, într-o bodegă pe la piața Romană și ne povesteam păsurile și analizam ultimele evenimente. Cum eram noi prinși în conversație, din salonul de lângă apare o puștoaică de liceu și foarte nonșalant ne zice:

Mai aveți o țigară? Continue reading

Pogo #3

Rămăsese să vă povestesc cum s-a terminat toată povestea cu Pogo. Vă ziceam de șocul matinal al lui Belmondo și al lui Dan când au făcut ochi și s-au trezit cu ăsta în cameră. Profitând de somnul adânc al lui Pogo s-au făcut nevăzuți la micul dejun. Între timp, sună Moromete că apare și el cu nevasta să bem o bere, că apoi trece prin Eforie Nord, că mai e o colegă a cărei zi de naștere e și după se întoarce în București. Perfect, să îl plasăm pe Pogo. Nu vroiam decât să scăpăm de el să nu se mai lipească de noi. Speram ca totul să fie ok, dar… Continue reading

Pogo #2

Așa cum v-am zis ieri, continuăm aventurile lui Pogo. Primul episod se petrecea undeva în toamna – iarna anului III de facultate, astfel încât relațiile noastre cu el se încălzeau datorită vremii prielnice de bere. Totul a culminat și s-a terminat cu o excursie la mare.

Belmondo era la mare cu ai lui. Părinții lui se învârtiseră de niște tichete la hotel undeva prin Eforie Sud, iar Belmondo a zis că nu îi strică un bronz și ca să nu se plictisească, l-a luat și pe Dan, un prieten comun. Practic, schema era: părinții lui Belmondo și Belmondo înghesuiți în paturile de la hotel, iar Dan se ”lăfăia” pe o saltea gonflabilă. Am zis să profit de pretext și să merg la mare. Continue reading

Pogo #1

În anul II de facultate am decis să nu mai stau cu mâna întinsă la părinți să am bani de o bere și mi-am luat un job de student, part-time, ceva ce nu necesita mult creier, ci doar îndemânare și atenție. Belmondo era deja pe baricade la același job de la sfârșitul anului I de facultate împreună cu încă o colegă de-a noastră din grupă. La acest job l-am întâlnit pe Pogo. Slavă Celui de sus că nu am interacționat cu el decât vreo doi ani, până am terminat facultatea și am demisionat. De ce? Mai jos. Continue reading

Jumulici în drumeție (ep. 7 – Festivalul Anonimul 2013)

Revin în forță cerându-mi scuze pentru lipsa de activitate de pe aici. Am fost într-o mini-vacanță și apoi am fost destul de prins. Dar să povestim de mini-vacanță. Cu ocazia zilei libere de Sfântă Mărie, 5 voinici (subsemnatul, Belmondo, Cowboy-ul, Hamsterul și Moromete) au zis în cor: ”Gata cu jugul fetelor! Revoltă! Plecăm la pescuit în Deltă! Nu-i așa că mă lași, dragă?” Continue reading

Jumulici în drumeţie (ep.3)

Fiind bucureștean get-beget și traumatizat de lungile vacanțe de vară petrecute aproape în totalitate printre betoanele Bucureștiului, nu refuzam nici o ocazie pentru a scoate nasul din București. O ocazie ivită în tinerețile mele a fost când m-a invitat Belmondo la locul lui de baștină, undeva în Oltenia, cu ocazia zilei onomastice a lui Croco, adică tatăl lui. În concluzie, iată-mă în mașină cu Belmondo și cu Croco gonind vertiginos spre plaiurile Olteniei. Continue reading

Jumulici în drumeţie (ep.2 – Curtea de Argeș)

Pentru cei ce nu-nțelege, ne-am născut ca să fim… călători. Ținta zilei de astăzi, Curtea de Argeș. Ajuns aici așa cum am povestit în episodul anterior, turul a început în forță la o cafea/bere în prima crâșmă pe dreapta. Ne așezăm toții în jurul mesei de plastic, comandăm, bem juma’ de bere, moment în care brusc o vedem pe Creață dispărând sub masă. Scaunul cedase sub fabuloasa greutate de 40 de kile ale Creței, cu tot cu haine și cărămizile din buzunare să n-o ia vântul. Belmondo se foi stingher în scaun la cele aproape 90 de kile ale sale gândindu-se dacă el e următorul. N-a fost să fie. Continue reading

Jumulici în drumeţie (ep.1)

Fiind student la ASE, mă bucuram de o zi liberă în plus pe săptămână. În anumite semestre, dacă ne mutam nişte cursuri aveam chiar două. Undeva pe la finalul anului II sau III, într-o superbă zi de primăvară, în timp ce stăteam juma de grupă la o bere într-o terasă de pe lângă Piaţa Romană, am luat cu toţii o decizie. Mâine, fiind ziua liberă, să mergem cu toţii undeva. Merem în gară, ne suim în primul personal şi vizitam ceva. Nu au vrut fetele să mergem aşa în necunoscut şi în urma unor discuţii am hotărât să mergem la Curtea de Argeş. Zis şi făcut, ne-am organizat şi dimineaţa următoare, dotaţi cu bere, sandvişuri şi suc eram toţi buluc în personalul de Piteşti. Continue reading

Jumulici în tren (ep.1)

Undeva în facultate, mânat de diverse motive am făcut un drum la Olteniţa. Am corupt un bun prieten, coleg de facultate, Belmondo, să facă şi el o excursie să vadă plaiurile ţării că tot avea şi el zi liberă.
Drept urmare ne-am înfiinţat la Gara de Nord să luăm bilete de tren. Ştiam că sunt microbuze, dar am preferat trenul din două motive: aveam reducere şi nu ne grăbeam. Ne interesăm, aflăm că pleacă din Gara Obor cândva dimineaţa, gen şase – şapte şi luăm biletele. Ţin minte şi acum că ne-a costat 17.000 de lei.
Astfel, a doua zi, zgribuliţi de frigul dimineţii suntem la Gara Obor şi ne căţărăm în tren. Având în vedere că am sosit mai devreme, faptul că eram primii care ne-am suit în tren şi eram singuri în întreg vagonul nu ni s-a părut suspect. Continue reading