Tag Archives: amici

Pogo #3

Rămăsese să vă povestesc cum s-a terminat toată povestea cu Pogo. Vă ziceam de șocul matinal al lui Belmondo și al lui Dan când au făcut ochi și s-au trezit cu ăsta în cameră. Profitând de somnul adânc al lui Pogo s-au făcut nevăzuți la micul dejun. Între timp, sună Moromete că apare și el cu nevasta să bem o bere, că apoi trece prin Eforie Nord, că mai e o colegă a cărei zi de naștere e și după se întoarce în București. Perfect, să îl plasăm pe Pogo. Nu vroiam decât să scăpăm de el să nu se mai lipească de noi. Speram ca totul să fie ok, dar… Continue reading

Pogo #1

În anul II de facultate am decis să nu mai stau cu mâna întinsă la părinți să am bani de o bere și mi-am luat un job de student, part-time, ceva ce nu necesita mult creier, ci doar îndemânare și atenție. Belmondo era deja pe baricade la același job de la sfârșitul anului I de facultate împreună cu încă o colegă de-a noastră din grupă. La acest job l-am întâlnit pe Pogo. Slavă Celui de sus că nu am interacționat cu el decât vreo doi ani, până am terminat facultatea și am demisionat. De ce? Mai jos. Continue reading

Interviul

O altă povestire de la bere așa cum a fost ea spusă de un amic:

Mă duc și eu la unii la interviu, firmă cu pretenții, între primii cinci competitori pe piață, de, aveam și eu ca omul, niște așteptări. Primul contact cu firma nu a fost cu portarul, secretara sau ceva similar, ci cu haita de câini care sălășuia fix în fața intrării. Fac slalom printre ei, noroc că nu m-au hămăit că mi-era o frică de ei de mamă-mamă și intru. Continue reading

Pomul de Crăciun

Ieri la bere, un amic pe care nu l-am mai văzut de multă vreme, îmi povestește ce a pățit de Crăciun. Redau mai jos povestirea lui:

 – Eram în AFI, acolo la mall, cu nevastă-mea. Când ajungem, vedem la intrare brazi de Crăciun. Ce să o mai dăm în stânga și-n dreapta să tot căutăm, am înșfăcat unul, micuț așa de vreun metru, pufos nevoie mare și cât s-a fâțâit ea prin mall eu urma să-l duc acasă. Fiind cu mașina de serviciu, după vreo zece minute în care am tras de toate mânerele pe care le-am găsit și n-am reușit neam să rabatez bancheta ca să îl îndes în portbagaj, m-am enervat și l-am pus direct pe bancheta din spate. Evident că, după vreo două zile m-am prins ca alea două sforicele care atârnă rabatau bancheta. Acum, de la AFI până acasă fac cam 20 de minute, jumătate de oră. Nu îți zic că pe bancheta mea din spate, din piele, se strânseseră cam 3 centimetri de apă. Băgându-mi și scoțându-mi, l-am urcat în apartament de unde m-am întors înarmat cu cârpe ca să șterg bancheta. După vreo alte zece minute, treaba era gata și m-am întors la mall. Acolo, mă duc la nevastă-mea țanțoș și voios să îi povestesc mizeriile pățite. La final o aud urlând: ”CÂRPELE MELE BUNE DE VASE?!?!?!?!”.  Evident că, în pana mea, nu știam că aveam cârpe bune de vase. Nu știam nici măcar că avem cârpe bune. Pentru mine, toate erau cârpe. Există cârpe de vase????

La H&M

Ieri îmi povestea o amică la cafea:

- M-am dus și eu la H&M să îmi caut o bluză. Intru, mă uit, caut și ochesc una pe un manechin. Ultima aparent. Opresc un gigel și îl rog să mă ajute. Se uită la mine lung și îl aud: ”Sorry, I can’t. I don’t understand. Only English”. Mă uitam șocată. Mi-am revenit rapid. ”Ah. Ok. Please give my that blouse and if it’s not a thirty-six, could you search one in the back? Thanks”

Recunosc că n-am reținut dacă și-a găsit sau nu bluză, dar amuzamentul a fost altul:

1. Fie angajații H&M au găsit o nouă metodă să frece duda făcându-se că nu vorbesc româna, fie

2. Britanicii mor de foame la ei în insulă și au venit în Românica după job-uri.

Taman ce vorbeam de un studiu privind hoardele, talazurile și stolurile de români care ard de nerăbdare să emigreze în Marea Britanie.