Refulare #4

Subiectul la modă sunt maidanezii. Să fie clar de la bun început. Am crescut într-o familie iubitoare de animale. Am avut de toate: câini, pisici, pești, țestoasă, papagali și inclusiv o soră mai mică. Nu o dată m-am trezit că ai mei aduceau în casă ba pe motanul blocului, ba un cățel amărât găsit pe stradă care după câteva luni l-am dat cuiva interesat etc. Nu mi-a picat bine când, acum niște ani când începuse Băsescu să îi strângă, niște sadici se jucau cu târnăcoape în capul câinilor. Ok, îi omori, dar nu îi chinui.

 Revenind la subiect. Faptele sunt fapte și la ora actuală sunt așa:

 – Bunică ieșită într-un parc cu doi copii să se joace;

 – Copii dispăruți și unul găsit mort sfâșiat de câini;

 – Câinele aparent vinovat figurează în evidența unui ONG;

 – Câinii sunt în continuare pe străzi.

Articolele din presă sunt cam redundante și referă aceleași informații. Ce vreau să discut aici e vorba despre comentatorii acestor articole. Unii ar ucide în masă toți câinii, alții dau vina pe autorități și alții dau vina pe bunică. Pe primele două categorii le înțeleg, așa cum aș înțelege dacă tatăl copiilor s-ar duce în acel parc și ar otrăvi toți câini și ar bate până la epuizare pe cei care îi hrănesc. E logic, normal și în natura umană.

Nu îi înțeleg pe cei care dau vina pe bunică. Așa cum nu mai știu pe ce site citisem o declarație a unei avocate, oengiste sau al unui zoofil, că va sesiza Autoritatea Tutelară în cazul bunicii. Ok, este absolut normal să ai pretenția de la tutore (părinte, bunic, unchi etc.) să aibă grijă de copil. Dar grija asta înseamnă: să nu se suie în copac și să cadă să își rupă gâtul (doar nu o să tăiem acum toți copacii), să nu cadă de pe bordură și să dea cu fața de pământ, să nu mănânce gunoaie de pe jos, să nu sară în fața mașinilor etc etc etc.

Dar este treaba autorităților să: astupe gurile de canal, să semnalizeze lucrările publice să nu cazi în vreo groapă, să taie copacii uscați, să adune gunoiul de pe străzi să nu se strângă cu zilele, să strângă elementele periculoase de pe stradă (aurolaci, câini, tigri, șerpi, țânțari (așa cum se tratează parcurile), bombe și altele). Exceptând aurolacii și câinii pot spune că la restul stăm binișor, nu excepțional, binișor.

Dar nu este normal să trebuiască să mă înarmez când ies din casă din cauza câinilor. Vezi amica lui Zoso spre exemplu. În viziunea acestor zoofili (a se citi ONG-uri), eu ca cetățean al acestui oraș, trebuie să plec cu maceta după mine când plec spre birou. Ba nu, nu maceta, că poate rănesc un cățeluș, un piuitor cu ultrasunete ca să stea ei departe de mine. Aaa… și eventual să plec cu niște bucăți de carne la mine să îi și hrănesc.

Când ai 100.000 de probleme în oraș, scapi întâi de cele 100.000 de probleme. Apoi, ca sa previi pe viitor aceste 100.000 de probleme, când apar doar 2 probleme, le iei, le faci adăpost și îi sterilizezi.

Între timp, pentru șefa ONG-ului aș da închisoare pentru omor din culpă. Dacă se scuză ca a fost dat spre adopție și nu poate spune cui, că nu are actele în regulă, omor din culpă plus sperjur. Dacă a fost dat cu acte, omor din culpă pentru cel care a adoptat.

Bonus, dacă acest câine a fost doar un șmen pe fonduri europene și e și necastrat, deși în acte ar trebui să fie, deturnarea de fonduri europene, înșelăciunea și frauda sunt doar pentru început.

Faptul că trupul a fost găsit pe un teren viran aflat în proprietatea unui gigel nu schimbă cu mult lucrurile. Poate câini au târât acolo trupul copilului. Poate copilul a încercat să fugă. Irelevant. Oricum, ar trebui puțin chestionat și proprietarul privitor la ce făceau patrupedele pe tarlaua lui.

Între timp mă duc să caut o macetă că mâine trebuie să mă duc din nou la birou.