Pogo #3

Rămăsese să vă povestesc cum s-a terminat toată povestea cu Pogo. Vă ziceam de șocul matinal al lui Belmondo și al lui Dan când au făcut ochi și s-au trezit cu ăsta în cameră. Profitând de somnul adânc al lui Pogo s-au făcut nevăzuți la micul dejun. Între timp, sună Moromete că apare și el cu nevasta să bem o bere, că apoi trece prin Eforie Nord, că mai e o colegă a cărei zi de naștere e și după se întoarce în București. Perfect, să îl plasăm pe Pogo. Nu vroiam decât să scăpăm de el să nu se mai lipească de noi. Speram ca totul să fie ok, dar…

Pe la prânz, după ce am băut niște beri, fiecare și-a văzut de drumul lui. Eu spre Vamă, Belmondo cu Dan spre Costinești, Moromete îl ia pe Pogo să îl ducă cu mașina în București. Ce ne povestește Moromete după câteva zile când ne reîntâlnim cu toții, în București, evident, mai puțin Pogo:

Fraților, v-am zis că mă duc la colega aia în Eforie Nord că e ziua ei. Acum nu puteam să îl las pe ăsta în mașină (eu cu Belmondo susțineam că putea, dar trecem peste). Ne-am întâlnit cu gagica aia și am ieșit la masă. Nu era vorba să ne facă cinste, ci doar să povestim puțin. Comandăm fiecare ceva, mâncăm și plecăm. În mașină mă uitam că am cam puțini bani. Încep să fac calcule și îl iau pe Pogo la întrebări ce a mâncat, de cât și cât a plătit.

Constat că comandase ca Bulă de 30 de lei și a lăsat 10 lei la notă. Adică i-am plătit eu 20 de lei. Și nu zicea nimic nenorocitul. Un, băăă, îmi dai și mie niște bani câteva zile, un vezi că am pus doar 10 lei, dar el nimic, tăcut chitic.

Bașca, știți că sunt leșinat după banane. Mi-am luat și eu vreo 2 kile să le basculez până la București. Îl întreb și pe Bulă ăsta al vostru dacă vrea și zice că poate ia și el una. Mă așez în mașină, pun nevasta în dreapta, bananele lângă frâna de mână, să-mi fie ușor să le apuc și dă-i la drum. Nevastă-mea, miloasă, îl îmbie pe Pogo. Ia ăsta o banana, mulțumește. Basculez și eu vreo două, apoi, când să o iau pe a treia, mă lovesc de coji.

Băă, în zece, cincisprezece minute ăsta a ras aproape două kile de banane. Îmi venea să îl las acolo la Medgidia. Am venit pe sec până în București. Noroc cu nevastă-mea, că pe câmp dormea.

Și așa s-a încheiat povestea cu Pogo. L-am evitat permanent după și cu greu am scăpat de el, deși i-am zis clar că nu mai vrem să avem de-a face cu el.