La frizerie #3

Se pare că avem deja un super serial, mai ales că mai am o povestire în mânecă, de când eram copil. Dar, să revenim la ce am pățit sâmbătă. Eram în zona Titan și am zis să mai dau jos din chică. Am ochit la parterul magazinului Titan un salon/coafor/frizeri/solar/masaj/ce o mai fi. Am zis: ”Cât poate fi un tuns?” și am cutezat.

După un scurt dialog îmi zice că îmi trebuie programare. Cum totuși trebuia să dau jos chica iar tariful era de doar 15 lei și eu deja mă încăpățânasem în această privință, am făcut o programare peste vreo 2 ore. După cele 2 ore, punctual ca orice domn care se respectă, în șlapi și pantaloni scurți, m-am prezentat la frizerie. Continue reading

Interviul

O altă povestire de la bere așa cum a fost ea spusă de un amic:

Mă duc și eu la unii la interviu, firmă cu pretenții, între primii cinci competitori pe piață, de, aveam și eu ca omul, niște așteptări. Primul contact cu firma nu a fost cu portarul, secretara sau ceva similar, ci cu haita de câini care sălășuia fix în fața intrării. Fac slalom printre ei, noroc că nu m-au hămăit că mi-era o frică de ei de mamă-mamă și intru. Continue reading

Nedumeriri #2

Am avut ocazia să lucrez cu, printre și pe lângă corporatiști. Marea majoritate sunt oameni perfect în regulă, cu toate țiglele pe casă, dar mai stresați și cu fire mai albe în cap. Totuși, mai există o specie. O specie aparte a corporatiștilor. Aici vorbesc de Big Four. Nu roacherii, ăilalți, care numără găinile la Avicola și prunele înainte să facă Topoloveniul gem din ele. Auditorii. Am avut ocazia să lucrez pe lângă două din cele patru mari firme. Sunt la fel.

Să vă explic. În lift sunt 6 persoane. Care urcă la 6 etaje diferite. Una din acele persoane urcă la auditori. Care e? Ăla care și-a rupt picioarele în porțile de la intrare că alerga ca un disperat după lift? Continue reading

Gardul

Se pare că ziarele sunt interzise la concert. Probabil să nu le dai foc acolo în mijlocul mulțimii. A trebuit să îmi zvârl bunătate de Cațavencii ca să pot intra la marele, grandiosul, The Wall. Recunosc spășit că din noiembrie, de când am primit biletele, tropăiam mărunt să ajung și a meritat. Every fucking penny.

Cine a ratat ocazia, următoarele concerte sunt la Sofia și Belgrad.

Jumulici și permisul de conducere (ep.6 – Examenul 3)

Plin de spume după ce am picat din nou traseul (episodul 5am tropăit mărunt cele cincisprezece zile legale și am apărut din nou la poliție să dau sala. Mă așez la monitor și după primele șase întrebări aveam 4 greșite. ”Zen, concentrează-te mă, ce-i cu tine?” mă înjur singur în gând și cu o întreagă plantație de morcovi înfipte în fund reușesc să trec sala.

Bucuros nevoie mare, îl sun pe nenea instructorul să pregătească mașina pentru examen, adică peste vreo două zile.

 – Să trăiți. Cristi aici. Am dat sala din nou și am joi programare. Să știți să fiți la 7 la Carol.

- Nu se poate.

- Cum asa?

- A intrat o elevă cu mașina în pom și e în service.

Continue reading

Jumulici și permisul de conducere (ep.5 – Examenul 2)

După lungi plimbări cu Skoda Octavia, povestite în linii mari aici, am ajuns să dau examenul. Proba scrisă era mai nou proba de pus deștu’ pe ecran, undeva în Pipera. O chestie destul de interesantă, ai întrebări grilă unde poți alege între A, B și C, cu una sau mai multe variante corecte de răspuns. Față de proba veche, s-a eliminat varianta D și opțiunea nici un răspuns corect. Deci, e mai ușor. Bonusul este că undeva sus pe ecran, există o bară informativă care îți spune la ce întrebare ești, câte ai corecte și câte ai greșite.

Avantajul real pe care l-am resimțit a fost că nu mai pierzi atâta timp. Te duci când vrei, stai 10 minute și cu totul, în 20 de minute, ai rezolvat problema. Nu dus la 6 dimineața la Ilioara sau cine mai știe unde, pierdut 3 ore ca să afli dacă intri în proba practică sau nu.

Revenind, am trecut glorios proba teoretică și m-am programat la proba practică. Dus la 7 dimineața la parcul Carol, așteptat o mie de ani să îmi vină rândul și hop al treilea în mașină. Continue reading

Jumulici în drumeție (ep.8 – Semiturul României I)

Sătul de vizitat țări străine în care pentru o piatră mai veche de 100 de ani găsești indicatoare de la 100 de kilometri distanță, am zis să explorez puțin și țara noastră dragă. Până acum o lună nu văzusem decât Muntenia la pachet cu Oltenia (deh, bucureștean), vreo 70% din Dobrogea (incluzând ceva de prin Deltă), Bucegii, puțin din Transilvania (Cluj, Alba, Sibiu, Sighișoara, Brașov și Tg. Mureș) și Timișoara. Drept urmare, google mi-a fost tată și mamă și mi-am proiectat un tur de o săptămâna care îl voi detalia pe zile.

Day 1 – Dumincă

Cocoțat comod în scaunul șoferului am zis să purcedem întâi spre Drobeta. Era un drum cunoscut pe care îl mai făcusem. Ce puteți vedea pe drum:

  • splendida autostrada A1 București Pitești unde atenția șoferului este întreținută de gropi Continue reading

Jumulici în drumeție (ep. 7 – Festivalul Anonimul 2013)

Revin în forță cerându-mi scuze pentru lipsa de activitate de pe aici. Am fost într-o mini-vacanță și apoi am fost destul de prins. Dar să povestim de mini-vacanță. Cu ocazia zilei libere de Sfântă Mărie, 5 voinici (subsemnatul, Belmondo, Cowboy-ul, Hamsterul și Moromete) au zis în cor: ”Gata cu jugul fetelor! Revoltă! Plecăm la pescuit în Deltă! Nu-i așa că mă lași, dragă?” Continue reading

Jumulici în liceu (ep.1 – Zărnești)

Prima dată când am scos nasul din cartier, a fost când am dat la liceu. Atunci încă se dădea examen și trebuia să alegi înțelept liceul, altfel riscai să ajungi la o școală profesională. Am zis să îmi luminez viața și să dau într-un liceu central. Am intrat glorios la mate-fizică, am avut un super diriginte care făcea și excursii. De fapt, cam toate excursiile din liceu erau organizate de el. Tot atunci am început să beau și bere. Una din primele excursii a fost în Zărnești la o vilă lipită de pădure. Chestia tricky în excursii, era că dirigu’ era un dușman declarat al alcoolului. Avea de fapt o gașcă de exterminatori ai alcoolului. El, directorul și un profesor de fizică. Unde găseau alcool, se strângeau toți și se puneau pe exterminarea dușmanului prin îngurgitare. Continue reading

Nedumeriri #1

Așa e soarta boului, vițel adult/ Să stea la poarta noului, nițel mai mult” (Pasarea Colibri)

Context:

Eu, ieșit la prânz până la o piață din zonă să halesc o șaorma de vita, așa, ca tot omul, ca deh, e vineri. În piață, acum la 12 și jumătate, fiind peste 35 de grade afară, mișunau jdemii de pensionari cu ditamai plasele pe roți burdușite (știți voi, cărucioarele alea). E bine știut cum pensionarii se uită la toate porcăriile de la televizor: știrile de la ora 5 (aporpo, mai exista?), Tânăr și neliniștit (chit că tinerelul ăla are acum 80 de ani), știri mondene, etc.

Nedumerire:

În condițiile în care la televizor anunță 40 de grade la prânz și ne sfătuiesc să nu ieșim din casă în perioada caniculei, de ce toți pensionarii ies taman la prânz să care 50 de kile de zahăr, 3 pepeni mari roșii și două baxuri de ulei?

Băi frate, știți cu toții cum se vântură găluștile în ciorbă când amesteci cu polonicul, fix așa mișunau ăștia prin piață, pe lângă piață, din nou prin piață, nu se dădeau duși. Plus că, ăia de așteptau autobuzul n-ar fi stat zece metri mai în stânga la umbra, nuuu, pe banda a doua să vadă când vine autobuzul.