Nedumeriri #3

Eu prefer să mă trezesc cu jumătate de oră mai devreme, să îmi savurez cafeaua și să plec la muncă liniștit, complet trezit și, în special, calm. Dacă pleci cu zece-cincisprezece minute mai devreme decât minimum necesar, nu ai absolut nici un motiv să alergi ca disperatul după lifturi, metrouri, autobuze sau tramvaie. Și chiar dacă nu pleci mai devreme, apăi, zece minute întârziere nu cred că e moarte de om.

Totuși, se pare că cel puțin trei sferturi din mia de bucureșteni cu care călătoresc zilnic în metrou, nu au același obicei. Continue reading

Jumulici în drumeție (ep.12 – Semiturul României V)

În episodul precedent, rămăsesem în Târgu Jiu să beau o cafea, după ce m-am delectat cu ansamblul Brâncuși. Următorul obiectiv pe listă era Peștera Muierilor, loc unde intenționam să și halesc. Fiind lihnit și asigurându-mă că se mai fac intrări în peșteră, m-am așternut la masă, fix la terasa din fața urcării spre peșteră. Terasa nu e demnă de reținut, mâncarea a fost normală, nu excepționala, nu proastă, normala. Ce este interesant la această terasă și demn de reținut, a fost drumul spre toaletă.

Așteptând mâncarea am zis să mă spăl și eu pe mânuțele mele gingașe. Drept urmare, am ochit o ușă deasupra căreia atârna semnul ”Toaletă” și m-am dus în pas voios. Șocul a venit când am deschis ușa. Continue reading

Jumulici și revistele pentru femei

Da, ați citit bine. E vorba de revistele pentru femei. Cele destinate bărbaților sunt cumpărate din motive evidente: informare privind ultimele ceasuri apărute, ce gadget-uri faine au mai fost lansate, cum accesează o blondă voluptoasă niște fonduri europene, americane sau africane. Eventual în același timp. Botezatu cred că în special pentru accesarea de fonduri africane, aparent cele mai consistente, cumpără astfel de reviste. Dar să nu divagăm, deoarece Internetul este plin de materiale documentare și să revenim la revistele pentru femei.

Cred că undeva prin anii ’50, niște gigei frustrați că nu aveau parte, dar cu bani, au pus de o consiprație la nivel mondial. Continue reading

Jumulici în drumeție (ep.11 – Semiturul României IV)

Demoralizat de ce am găsit în Băile Herculane, am plecat pe drumurile patriei spre Băile Olănești. Scopul zilei era să ies spre nord, trec prin Baia de Aramă, pit-stop în Târgu Jiu, niște peșteri, poate și o mânăstire pentru regăsire de zen și final de zi la Băile Olănești. Feng-shui-ul meu s-a dus pe apa sâmbetei când am constatat că drumul dintre Băile Herculane și Baia de Aramă arata ca după bombardament. Timp de 30 de kilometri am putut să mă delectez cu activități precum:

 – slalom printre gropi;

 – slalom printre cratere;

Continue reading

La frizerie #4

Într-una din zilele de vară, pe când eram în liceu, am vorbit cu un amic să mergem să ne tundem. Ochim noi o frizerie nou deschisă în cartier și intrăm. Ne amuzăm copios că în stânga camerei era atelier de croitorie și în dreapta era frizeria, întrebăm cât costă și constatăm că ne rămân și bani de suc. Stăm la coadă și ne tundem. Ce am remarcat, amândoi, a fost meșteșugul deosebit al frizerului de a mânui briciul. Continue reading

Baba

Cândva, undeva, niște oameni simpli, cu niște posibilități materiale limitate, au avut o cunoștință, gen verișoara bunicii, care nu sălășuia de fel în România, ci undeva prin Europa de Vest. Prinsă de un dor de țară teribil, baba vrea în România. Problema era că fiind foarte bătrână, statul a cărui cetățean era, voia un act notarial cum că cineva trebuie să o primească în gestiune și să își asume responsabilitatea pentru ea. Plus că, vie sau moartă, nu întrebați de ce, baba trebuia să se întoarcă în țara respectivă. Îi convinge pe cei doi să semneze actul, trimis pe faxuri, totul în regula, baba se suie în avion și vine în vizită. Toate bune și frumoase, până într-o bună zi, când, moare baba.
Continue reading

Cum ar fi? (#2)

Din motive banale, mai precis un frigider gol, am vizitat un supermarket în weekend. Auchan mai exact, dar am vaga bănuială că este complet irelevant. Mă așteptam la o aglomerație mai mare din cauza vinerei negre, dar am fost dezamăgit. Era mai plin un pic, dar nu semnificativ, și în nici un caz pe lângă țoale sau electronice și electrocasnice.

Măcelul cel mare era la papa. Puhoaie de oameni înfometați se băteau pe cartofi, salamuri, parizer, brânza și iaurturi. Continue reading

Jumulici și cultura religioasă (ep.9 Ză oan end onli, Moses III)

Revenim la serialul nostru favorit, adică al meu, și reluăm firul povestirilor despre marele Moise. În episodul anterior, l-am lăsat pe Moise în fața unui tufiș cuprins de flăcări și încercând să dezlege cuvintele lui Dumnezeu care vorbea din boschete și spune că el e el. Mai precis, ”Eu sunt cel ce sunt”. Până să se dezmeticească Moise cum e el, brusc, noul preferat al Domnului, și trebuie să îi scoată pe evrei din Egipt, iată că primește primul sfat: să nu plece cu mâna goală.  Continue reading