Cum NU trebuie să înceapă o dimineață…

…urcând de la metrou pe scările nerulante să îți fie acaparat întreg câmpul vizual de către o femeie cu o greutate exprimată în trei cifre purtând DOAR colanți transparenți.

Cred că pentru ea/ele (poate erau mai multe sub aceeași piele), TOȚI, dar absolut TOȚI colanții sunt transparenți.

Sper ca până de Paște să îmi revin.

Jumulici în drumeție (ep.13 – Semiturul României VI)

După o noapte foarte relaxantă petrecută în Băile Olănești, nu de alta, dar la aproape 200 de lei camera pentru o noapte, trebuie neapărat să dormi foarte relaxat, altfel înjuri de mama focului că ai dat o căruță de bani pentru o cazare care nu îi merită, într-o locație care nu îi merită, am plecat spre Ocnele Mari. Am zis că puțin aer salin nu strică.

Fiind deja de 4 zile pe drumuri, lipsa indicatoarelor nu m-a mai surprins, noroc că îmi făcusem temele și mă orientasem pe Google Maps și Street View, altfel, să dibui un obiectiv în România, îți trebuie noroc și răbdare. Mergând pe niște ulițe asfaltate, am ajuns la Ocnele Mari, am parcat, am plătit un preț derizoriu la intrare Continue reading

Revelionul (partea II)

Ieri am rămas la partea cu prohodul porcului și la plecarea mea spre pârtie. Nu sunt un Alberto Tomba 2 (nu știu alt schior), iar ideea de a-mi pune două bețe în picioare și să mă dau cu o sută la oră printre copăcei și bolovani nu mă prea îmbie. Să mă prostesc pe pârtiile ușoare și să fac puțin sport este totuși o activitate plăcută, iar să aleg între mațele unui porc și tăvăleală prin zăpadă, a fost foarte simplu.

După puțină orientare în spațiu, Heil to the Internet, our new God, că indicatoare pe șoselele patriei, din părți, am ajuns la pârtia de la Toplița. În timp ce toți jmekerii și bo$$i se plângeau că ioc zăpadă pe Valea Prahovei, Continue reading

Revelionul (partea I)

Revenind din vacanța prelungită, vreau să vă povestesc de Revelion. Așa cum ziceam în ultima postare, cea de anul trecut, am fost în Secuime, unde am petrecut și Revelionul. Pensiunea am descoperit-o în vară, în semiturul pe care încă vi-l povestesc. Drept urmare, am prins o cameră liberă și, ușor cu morcovul să nu mă prindă viscolul prin Secuime, m-am dus.

V-aș povesti cât de frumos este drumul între Brașov și Gheorgheni iarna, dar, fiind ceață și la dus și la întors, îmi este cam dificil, colț cu imposibil. Pachetul achiziționat presupunea cazare, masă și cina festivă, la un preț mai mult decât modic. Bonus, pe 30, era tăierea porcului. Nici nu vreau să îmi închipui ce a fost în sufletul bietului porc, care, răsuflând ușurat că a scăpat Crăciunul ăsta, a ajuns tocană la Revelion. Dar să nu anticipăm. Continue reading

Salutări din Secuime

Așa cum spune și titlul, vă salut din Secuime unde sunt convins că peisajul este extraordinar. Asta dacă aș vedea la mai mult de 20 de metri de ceață.

Între timp vă las să vă delectați cu dulcele accent maghiar asupra limbii române:

Răciți des, aveți probleme cu căile respiratorii? Sunteți obosit de viața stresantă de la orașe? Vreți ca copilul dvs să se simte bine într-un ambient plăcut? . . .

Capacitatea este de 12 persoane cu 4 camere, daca este solicitat ca casa le cheie, mai ales primavara, toamna sau la sarbatori.

De aici

De prin bodegi

Stăteam și eu aseară ca omul la o bere cu amicii mei, Belmondo, Hamsteru’ și Goe, într-o bodegă pe la piața Romană și ne povesteam păsurile și analizam ultimele evenimente. Cum eram noi prinși în conversație, din salonul de lângă apare o puștoaică de liceu și foarte nonșalant ne zice:

Mai aveți o țigară? Continue reading

Jumulici și cultura religioasă (ep.10 Ză oan end onli, Moses IV)

După ce Moise a primit sfaturi dumnezeiești despre cum să ciordească mai bine de la egipteni (vezi episodul precedent) și s-a ales și cu Aaron, fratele lui, părtaș la ceea ce se va numi mai târziu Exod, Moise a plecat să îndeplinească misiunea cerească ce taman îi fusese atribuită. Menționăm în treacăt că, în timp ce Moise vorbea cu Dumnezeu care luase forma unui boschete, a învățat cum să își transforme toiagul în șarpe, să își albească mâna și să transforme apa în sânge și sângele în apă.

În continuare, Moise se întoarce în Egipt unde se întâlnește cu Aaron și se înfățișează la Faron. Despre cum toți conducătorii Egiptului sunt numiți Faron am prezentat aici. Evident că faraonul, ca un conducător de corporație de făcut piramide care se respectă, nici nu s-a uitat la ei, ba din contră, le-a dat mai mult de muncă evereilor. Continue reading

Jumulici și politica

Jumulici și politica sunt două chestii condamnate la paralelism pentru eternitate. Da, mă pasionează deciziile politice deoarece sunt direct sau indirect afectat, dar măscăricii care le iau nu prezintă nici cel mai mic interes pentru mine. În linii mari știu cine e președintele țării, cine e primul ministru și ocazional, vreo 2-3 miniștri și cine conduce camerele din Parlament. Cam atât. Acum de exemplu, habar n-am ce conduce Zgonea și unde doarme sau se joacă cu știți voi ce în nisip, Antonescu. Căci numai om politic nu e.

Noțiunile mele de politică se mai rezumă la stânga = socialism, cu forma lui extremă de comunism și dreapta = liberalism, capitalism, cu forma lui extremă – anarhie economică în care corporațiile fac cam ce vor ele, a se vedea SUA, unde se manifestă cel mai evident. Mai pe scurt, ăia din stânga sunt niște leneși care visează să muncească alții pentru ei, iar ăia din dreapta sunt niște oameni care își văd interesul propriu și personal cu o deontologie de afaceri mai mult sau mai puțin dubioasă și care urmăresc să stoarcă și ultimul bănuț. Drept urmare, când aud de ciudățenii precum Uniunea Social Liberală, nu pot decât să ridic o sprânceană și să mă întreb cine e mai idiot, eu cu ale mele puține cunoștințe în domeniu, sau ei. De regula, având o stimă deosebită pentru sine, decid că ei. Continue reading

Scorpions

Am zis că dacă tot insistă să treacă pe la noi, să trec și eu să îi văd pe nemții de la Scorpions. Cei 150 de lei dați pe bilet la Normal Circle mi s-au părut cam multicel la achiziționare biletului dar am zis că, fiind în incinta Romexpo, trebuie să încălzească mastodontul. Luat biletele, uitat de ele până alaltăieri, adus aminte, zis: ”Moamă, cât am dat pe ele!”, dus la concert.

Exceptând frigul care combinat cu ceața, îți intra în oase în nici 3 minute, am ajuns acolo puțin mai târziu, pe la 8 și 20. Citisem pe net că în deschidere cânta Troooper și mi-am amintit experiența nefericită anterioară (aici) sperând că ei vor urca primii, la ora 8. Am avut dreptate, căci, până am intrat deja mulțumeau fanilor și se pregăteau să se care.  Continue reading