La frizerie #3

Se pare că avem deja un super serial, mai ales că mai am o povestire în mânecă, de când eram copil. Dar, să revenim la ce am pățit sâmbătă. Eram în zona Titan și am zis să mai dau jos din chică. Am ochit la parterul magazinului Titan un salon/coafor/frizeri/solar/masaj/ce o mai fi. Am zis: ”Cât poate fi un tuns?” și am cutezat.

După un scurt dialog îmi zice că îmi trebuie programare. Cum totuși trebuia să dau jos chica iar tariful era de doar 15 lei și eu deja mă încăpățânasem în această privință, am făcut o programare peste vreo 2 ore. După cele 2 ore, punctual ca orice domn care se respectă, în șlapi și pantaloni scurți, m-am prezentat la frizerie.

 – Vă rugăm să ne scuzați, s-a decalat puțin?

 – Cam cât? întreb eu deja ușor iritat.

 – Cam 15 minute.

Fie. Am mai dat o raită prin magazin, m-am întors după 15 minute fix și am mai așteptat încă vreo 10 minute peste. Într-un final, un dudă, înalt, umblat pe la sală, în pantaloni scurți să i se vadă burlanele epilate și cu o freză tip boschete erect (ras pe laterale și ditamai stuful în vârful capului ridicat în sus, cam ca popândăul de aici) și evident, vopsit blond.

După ce m-am așezat pe scaun, mi-a luat vreo 5 minute să îi explic că vreau doar să mă scurteze luându-mi cam un sfert din lungimea actuală a părului. Mai aveam puțin și îi desenam. A trebuit să neg clar că nu vreau mai lung în dreapta, sau în stânga, mai în diagonală, mai ras la urechi sau cine știe ce alte mizerii ”la modă”. După ce s-a lămurit că vreau ceva banal, când să se pună pe treabă, îi sună telefonul.

 – Mdea. Evident, fără să zică nimic idiotului care stătea pe scaun și urma să și plătească. Mdea. Mnu. Mdea. Încă vreo 5 minute de ”mdea” și ”mnu”, aud: Mdea, ia-mi și mie un Taft negru că am programări și nu ajung în Mega.

Se pare că mâine, fără Taft negru, boschetele din cap ar fi fost cam flasc.

După, se pune în sfârșit pe treabă. Începe pe laterale, deh, reflexul și sapă cu mașina aia de ziceai că e un miner care taman ce a prins un filon de aur. Apoi, după ce a terminat pe laterale, aud perla.

 – E bine așa, sau trebuie mai lung?

Să-mi fie cu iertare, dar cum mama ei de treabă ar putea fi mai lung dacă aș zice da. Cu tentația în gât de a îi spune că vreau să fie mai lung, m-am abținut. Mi-era frică de o lungă perioadă de uitat șui la capul meu. Apoi, s-a apucat și de creștet. Și-a luat pompa de apă și a pompat. Când îmi curgea apa șiroaie pe față, l-am întrebat:

 – Nu crezi că e de ajuns?

El, pompând în continuare: Cam da.

Pac-pac, în două minute m-a luat din foarfecă și a terminat. Recunosc că am fost surprins de abilitatea de a folosi foarfeca așa eficient. Cu apa șiroind pe față am plătit la casierie și dus am fost. De șpaga care i-o puteam lăsa am băut o bere.

Asta după ce am ajuns acasă și m-am șters de apă pe față.

One thought on “La frizerie #3

Comments are closed.