Jumulici și permisul de conducere (ep.6 – Examenul 3)

Plin de spume după ce am picat din nou traseul (episodul 5am tropăit mărunt cele cincisprezece zile legale și am apărut din nou la poliție să dau sala. Mă așez la monitor și după primele șase întrebări aveam 4 greșite. ”Zen, concentrează-te mă, ce-i cu tine?” mă înjur singur în gând și cu o întreagă plantație de morcovi înfipte în fund reușesc să trec sala.

Bucuros nevoie mare, îl sun pe nenea instructorul să pregătească mașina pentru examen, adică peste vreo două zile.

 – Să trăiți. Cristi aici. Am dat sala din nou și am joi programare. Să știți să fiți la 7 la Carol.

- Nu se poate.

- Cum asa?

- A intrat o elevă cu mașina în pom și e în service.

-_- poker face inserted here. – Păi și cum rezolvăm?

- Stai că te sun eu în zece minute.

După vreo zece minute mă sună și îmi zice că mi-a făcut rost de un Passat. Yeeee, o mașină și mai mare. Am zis, asta e, ce se poate întâmpla? Să pic iară?

În fine, joi așteptam instructorul cu Passat și să vad care polițist îmi pică. Constat cu mulțumire că pic la alt polițist și mă pun pe așteptat. Instructorul s-a lăsat înduplecat să dau doar o tură de parc. Atât am apucat să mișc pe mașina aia. În fine, îmi vine rândul, al treilea din șir. Pe primul l-am admirat în calitate de urmăritor, nu de martor. Nici nu pleacă bine de pe loc și îl pune să facă o parcare laterală. Având o mașina mică, un Seat Ibiza din 1900 toamna, face manevra foarte fain din două bucăți. Apoi, trebuia să traverseze intersecția venind de pe cedează. Și stă, și stă și se asigură și când se hotărăște că are loc pleacă. Doar că boul s-a asigurat doar în stânga, nu și în dreapta. Cred că s-a scăpat pe el puțin gaborul când o dubă s-a oprit la 30 de cm de portiera lui. Evident, picat. Mă sui ca martor în următoarea mașină. Un Logan cu o fătucă pe post de candidat. Era la a vreo șaptea încercare. Foarte calm și alb la față polițistul o pune să meargă. A stat 5 minute să facă un viraj la stânga. A blocat un bulevard să facă o parcare laterala, așa, cam vreo 10 minute iar apoteoza a fost când, făcând dreapta într-o intersecție pe verde intermitent, scoate mâna pe geam și îi face semn ăluia de pe prioritate să stea că se bagă. Ochii bulbucați ai polițistului spuneau totul. Evident, fail.

Transpirat tot și sictirit peste măsură, o pune pe fata care plângea în spate ca martor și mă poftește. Îmi vede permisul și mă roagă doar să nu uit să semnalizez, că a văzut că motocicliști nu prea au în obicei să semnalizeze. Pornesc în coloană și stai, și mergi încet, și stai. Am început să vorbesc cu omul despre tiruri, despre motociclete, despre mașina pe care o conduceam. Mi-a zis că ultima oară când a dat el examen pe ea, candidatul i-a rupt roata într-o bordură. Eu i-am zis că e prima dată când o conduc. A mea e în service. După vreo 30 de minute luungi, am ajuns de unde am plecat, unde erau toți instructorii ciorchine.

 – Foarte frumos condus domnul motociclisti, nu ați ratat decât să dați un semnal la o schimbare de bandă. Aveți două puncte penalizare aici. Haideți să facem o parcare laterală și scăpați de mine.

 – Dom’le dragă, încercăm. E prima dată când o parchez.

Am ratat parcarea dar mi-a dat permisul. De fapt, mi l-a reținut pe cel care îl aveam și trebuia să mă duc la Poliție a doua zi să îl iau pe cel nou pe categoriile A și B. Bine că nu venisem cu motorul la examen. Mai plecam și fără permis pe el.