Jumulici și permisul de conducere (ep.5 – Examenul 2)

După lungi plimbări cu Skoda Octavia, povestite în linii mari aici, am ajuns să dau examenul. Proba scrisă era mai nou proba de pus deștu’ pe ecran, undeva în Pipera. O chestie destul de interesantă, ai întrebări grilă unde poți alege între A, B și C, cu una sau mai multe variante corecte de răspuns. Față de proba veche, s-a eliminat varianta D și opțiunea nici un răspuns corect. Deci, e mai ușor. Bonusul este că undeva sus pe ecran, există o bară informativă care îți spune la ce întrebare ești, câte ai corecte și câte ai greșite.

Avantajul real pe care l-am resimțit a fost că nu mai pierzi atâta timp. Te duci când vrei, stai 10 minute și cu totul, în 20 de minute, ai rezolvat problema. Nu dus la 6 dimineața la Ilioara sau cine mai știe unde, pierdut 3 ore ca să afli dacă intri în proba practică sau nu.

Revenind, am trecut glorios proba teoretică și m-am programat la proba practică. Dus la 7 dimineața la parcul Carol, așteptat o mie de ani să îmi vină rândul și hop al treilea în mașină. Înaintea mea erau 2 fete. Am fost martor la amândouă. Ambele au mers foarte precaut, nu au trecut prin treapta a treia, dar au trecut. Nu, nu erau în fuste. Mă sui la volan. Eram undeva prin ghetourile din Ferentari, acolo unde sunt pozele alea cu gunoaiele până la etajul 2. Da, există. Nu credeam că o să le văd, dar școala de șoferi îți oferă ocazii nebănuite. Acolo, în fundul Bucureștiului s-a gândit gaborul că e momentul să mă sui eu la volan. A păstrat o fată în spate ca martor, a gonit mașina care urmărea, că deh, eram ultimul și nu mai era necesară, a băut o cafeluță care o avea la el și apoi să pornim. Recunosc că toată această desfășurare a lui, pe principiul ca el e guru și noi plebea, m-a scos din sărite, dar aducându-mi aminte ultimul episod, am zis: ”Zen, zen și iar zen!”

S-a suit într-un final în mașină, i-am dat buletinul și permisul de A, s-a uitat lung și evident că nu s-a abținut și a comentat: ”Ahaaa, domnul motociclist. Vedeți că aici mergem mai încet, nu ne strecurăm printre mașini și bla-bla-bla”. Deja eram nervos. Zen, zen, zen. În fine, pornim. Învățând de la fetele de dinainte, mergem încet, fără grabă, regulamentar până la sânge. Totul până la un viraj la stânga. Pentru cei ce cunosc, ieșeam de pe Spătarul Preda, sector 5, cu scopul de a face stânga pe Trafic Greu, sau Progresului cum e acum. Intersecție semaforizată. Se pune verde, mă duc puțin mai în față și aștept să se termine cârnatul de mașini care venea din sens invers și mergeau înainte.

M-a mâncat în fund și când am avut oareșcare spațiu m-am băgat. Taman erau niște pietoni care mai aveau un pas și ajungeau pe sensul meu de mers, cum am virat stânga. Am zis să opresc, mai bine decât să le lustruiesc ălora pantofii. Zis și făcut, am oprit la trecere. În fapt, roata față se oprise pe trecere astfel încât pietonii să aibă suficient loc iar cârnatul de mașini din spate să aibă loc de trecere de mine.

- ”Ce facem domnu’ motociclist?” aud în drepta mea.

- ”Oprim la trecere că aveam pietoni”.

- ”Păi, pe trecere?”.

- ”Puțin de tot ca să nu blochez intersecția și pietonii au suficient loc, nu sunt deranjați cu nimic”.

- ”Păi, nu e bine. Cu asta poți să pici.”

- ”Păi și dacă treceam nu puteați să mă picați că nu am dat prioritate la pietoni?”

- ”Puteam. Hai mergi”

Merg mai departe, fără greșeală, ocolesc un autobuz oprit în stație cu puțin scârț de roți și ajung la locul de plecare. Ce îmi spune mujicul? ”Pentru că ai oprit pe trecere te pic”.

- ”Dumneavoastră ce ați fi făcut acolo?”

- ”Aș fi trecut”

- ”Și m-ați fi picat după”

- ”Da”.

Deci, ce naiba rezolvam? Am decis să nu mă cobor în troaca cu proști deoarece vroiam să iau permisul. Așa că am mai încercat odată, așa cum voi povesti în episodul următor.

One thought on “Jumulici și permisul de conducere (ep.5 – Examenul 2)

Comments are closed.