Jumulici şi permisul de conducere (ep.4 – Școala de șoferi 3)

Da. Ați citit bine și am postat corect. Între școala de șoferi 3 și școala de șoferi 2 nu am dat examen. Asta s-a întâmplat că am fost prevăzător și mi-am păstrat o ședință să o fac după ce îmi scot toate actele (analize, cazier, alea-alea). Doar că mi-a luat mai mult de un an să mă ocup de aceste acte datorită entuziasmului covârșitor care nu m-a copleșit de nici o culoare. Drept urmare, am decis să schimb școala, instructorul și mașina. Din diverse considerente am zis că ce îmi trebuie mie să pot conduce ditamai cutia numită Golan, așa că am luat școala pe Skoda Octavia. Dacă nu îmi respect eu propriul cur, atunci cine?

În concluzie, la orele șase dimineața un individ semi-dubios mă aștepta la piața Obor să pornim agale să ne plimbăm printr-un oraș liber. Teoretic. Practic, la șase dimineața înghețam ca un rahat, că era iarnă, așteptându-l pe acest instructor care mereu întârzia zece minute. Când m-am învățat să vin cu zece minute mai târziu, șmecherul s-a prins și întârzia alte zece minute. Partea bună era că le recuperam după ședință. Oricum întârzia zece minute la următorul elev.

Să descriem puțin acest instructor. Om grizonat la vreo 50 de ani, mașina era a lui, umblat prin viață, cu școala străzii, descurcăreț și își luase de nevastă o profesoară. Știu că în puținele dăți când am făcut seara mergeam și o luam de la liceu. Avea omul un talent să te tragă de limbă într-un mare fel. Ca să scap de el, într-o oră și ceva cât era ședința, începusem să bat câmpii cu atâta grație încât Dan Diaconescu ar fi mândru de mine. În rest, își bârfea nevasta care era topită după câini, am înțeles că avea vreo trei acasa (stătea la curte în afara Bucureștiului) și îl înjura pe Băsescu. Bașca, avea noroc de niște meșteri care pentru un văruit de casă i-au stat vreo trei luni că era bine și frumos. Venea nevasta ăstuia la prânz să le facă mâncare, le dădea bani de țigări, vreo două peturi de bere pe zi, ce să mai, boierie. Instructorul turba, dar femeia miloasă nu îl asculta și meșterii profitau la maxim.

Dimineața, după ce mă pescuia înghețat tot, ieșeam repejor în centură pe cheiul gârlei și acolo trebuia să țin mașina la 100 km/h timp de zece minute să se desfunde nu șiu ce căcat. Deci, la 6 și zece, eram amândoi momeală pentru gaborii matinali gonind cu 100 la ora, cu mașina de școală, pe un drum cu limită de 60 sau 70. Nu mai rețin exact. Ce să mai, dimineața perfectă. S-a potolit cu asta când într-o zi a dat în trafic, undeva pe șoseaua Fundeni, de colegul cu Passat de la aceeași școală și a vrut să se dea șmecher că are un elev bun zicându-mi să o ard și asta am făcut. 120 în Fundeni ca elev aflat în instrucție e mult? Când treci ca trenul în gară pe lângă o mașină de la aceeași școală și îi faci semne obscene colegului e bine? Cred că nu având în vedere că atunci când a văzut acul stând erect la 90 de grade indicând peste sută a început să zbiere că sunt nebun.

La finalul orelor omul era foarte încrezător că nu voi avea absolut nici o problemă în a obține permisul. S-a înșelat amarnic. Cum am nimerit din nou un gabor idiot la traseu, în episodul următor.