Jumulici şi permisul de conducere (ep.2 – Examenul 1)

După lungile dimineți de vară petrecute într-o mânăstire mobilă și cu soarele-n cap pe poligonul moto, eforturile lui Jumulici au fost răsplătite prin primirea dosarului complet de candidat pentru permisul de conducere. (vezi episodul 1)

Depun actele și sunt chemat la examen pe fatidica dată de 15 septembrie. Pour les connaisseurs examenul s-a dat la școala de șoferi Ilioara. Acolo era singurul centru de examinare moto. La 7 juma’ tremuram o gașcă de vreo 100 de oameni într-o ploaie mocănească rece așteptând să ne bage în sală. Pe vremea aia încă se dădea cu pix și hârtie sala. Într-un final mă așez la locul indicat și după vreo juma’ de oră începe și examenul. După vreo zece minute, când mai aveam un pic și terminam aud un psssst. Țiganu’ din dreapta vroia să îl ajut să citească întrebările. Pentru cine mai avea dubii, DA!!! Avem analfabeți pe șoselele patriei. Mă rog, trecem peste. Luăm examenul și ne poftește în poligon.

Am stat două ore în poligon, în ploaie și vânt. Înghețat și ud ciuciulete, mă sui pe un motor ud și prin bălțile poligonului reușesc să iau examenul. Asta nu m-a oprit să mă cac pe mine de frică când am ieșit prima dată în trafic cu o motocicletă. (Notă: toată școala moto se face cu un cui înfipt în accelerație astfel încât să nu poți depăși fabuloasa viteză de 30-40 km/h). Dar ne pierdem în detalii.

În fața poligonului, așteptând primul în capul rândului era Biserica mobilă cu tăblița de examen pusă sus regulamentar. A fost prima și singura dată când am mers cu acea mașină pe ploaie. Înăuntru era aburită toată de parcă era o oală sub presiune în care se făcea iahnie. Nu știu ce naiba păzise intructorul până atunci. Mă sui să mă usuc și remarc radioul închis. Probabil pentru că era examen. Încercăm amândoi să dezaburim dar nici o șansă. Nu vroia și pace. Instructorul ștergea sârguincios cu un prosop parbrizul periodic. Avea rezultat timp de maxim un minut. Între timp apare gaboru’. Îl scoate p-ăsta din mașină se suie, mai bagă și martorul și se uită în față. Mă rog, încearcă, dar cu parbrizul aburit… slabe șanse.

-        Ce-i cu parbrizul ăsta, flăcău? Nu cunoaștem comenzile mașinii?

-        Aaaa… ba da, dar nu vrea și pace.

Butonează și el puțin dar tot nu reușește. ”Să pornim” zice după vreo cinci minute.

Iată-l pe Jumulici cu o mână pe schimbător, cu o mână pe volan și cu o mână ștergând parbrizul de abur cu mâneca pornind vajnic la drum pe străduțele înguste din Sălăjan. Stânga, drepta, stânga, stânga și ajungem într-o intersecțe în 5. Pe lângă clasica cruce a unei intersecții în patru, aici mai apărea o străduță de pe care venea Jumulici. Evident, un mare cedează trona în fața mea. Având mașini parcate care blocau vizibilitatea, după ce am oprit în dreptul semnului și am constatat că trebuie să fiu Nostradamus să mă prind dacă vine cineva sau nu, am lăsat mașina ușor să curgă până văd și eu ceva.

În nici juma’ de metru mă trezesc cu niște frâne violente puse de gabor.

-        Ce facem, flăcău? Nu știm să ne asigurăm?

-        Ba da, dar din cauza mașinilor parcate nu vedem nimic și mergem până în punctul în care vedem ceva pentru a ne asigura.

-        Nuuuu…. și-ncepe un speech de 5 minute despre asigurare. Deja mă lua cu spume că stăteam ca boul în mijlocul intersecției într-un Logan aburit tot, cu un gabor care turuia întruna din manual chestii total neaplicabile în cazul de față. Între timp trece unul pe prioritate cu 80 la oră fără nici un stres.

-        Veeeeezi!!! Praf ne făcea că nu ne asigurăm!

-        Păi dacă stăm juma’ de oră în interesectie normal că apare unul până la urmă, răbufnesc și eu.

-        Bine, bine, să mergem.

Eheheee… și ajung de pe îngusta mea straduță să ies în ditamai bulevardul. Gaborul zice să facem stânga. Stau, mă asigur, mă dublu asigur, când să mă triplu asigur apare unul care vroia să intre pe străduță, dar nu avea loc de mine. Stă și el. Eu nu aveam loc de mașinile care tot veneau. Omul dă și el niște flash-uri să ies. Văd că nu mai vine nimeni și dau să plec. Frâne brutale, moare și motorul, Paștele mamii ei de treabă.

-        Ce facem, flăcău? Nu ne asigurăm?

-        Păi ba da. Cum să nu.

-        Păi am vorbit degeaba adineaori? Dacă ăsta vrea să-și facă mașina.

-        Păi așa stăm până mâine, că nu are loc de mine și ne așteptăm ca proștii.

-        Da, da, hai trage pe drepta.

-        Să-mi su%^ $%!@! (ceva mai tare decât mi-am propus)

Nici pe drumul spre casă n-a reușit instructorul să dezaburească mașina. Da, a pornit Trinitasul de cum s-a suit în mașină.

One thought on “Jumulici şi permisul de conducere (ep.2 – Examenul 1)

  1. Pingback: Jumulici şi permisul de conducere (ep.3 – Școala de șoferi 2) | Blogu' lu' Jumulici

Comments are closed.