Jumulici și cultura religioasă (ep.8 Ză oan end onli, Moses II)

Continuăm analiza personajului exemplar numit Moise, trecând la episodul II. În primul episod v-am povestit doar despre ceea ce îi este atribuit lui Moise, acum urmând să vedem și ce a făcut. Așa cum vă voi spune într-un episod viitor, la momentul nașterii lui Moise, îi găsim pe toți evreii în Egipt. De fapt, în acest moment Biblia separă urmașii lui Iacov/Israel, cei despre care v-am zis câte ceva aici, de restul gigeilor care se trăgeau din Noe, Avraam și alți patriarhi biblici. De fapt, aceștia din urmă sunt cam ignorați în restul Sfintei Cărți.

Astfel, ”Iesirea”, cartea care descrierea fuga evreilor din Egipt, menționează încă din primul capitol cam câți indivizi ajung în Egipt și că apoi sunt ca iepurii: ”Iar fiii lui Israel s-au născut în număr mare şi s-au înmulţit, au crescut şi s-au întărit foarte, foarte tare, şi s-a umplut ţara de ei.”. Menționăm că acest talent de a năpădi areale se regăsește și la populații actuale, dar încerc să nu divaghez. Egiptenii, cu căpetenia lor supremă, văzând atâta mână de lucru ieftină, au fost foarte practici și i-au pus la muncă. Ce atâta integrare, drepturi, discuții și idei, nu frățicul meu, pe numele lui Osiris, treci la muncă. Piramida aia nu se va ridica singurică.

Spre deosebire de toate pietrele alea din Egipt, templele, coloanele, piramidele, papirusurile și cam tot ce conțin hieroglife, Biblia este foarte lacunară privind căpeteniile Egiptului, numindu-i pe toți ”Faraon”. Faraon în sus, faraon în jos. Ce atâta detalii și complicații cu nume precum Ramses, Seti, Tutankhamon sau alții. Ce este și mai interesant, este faptul că ce povestește Moise în Biblie nu prea se regăsește și în sursele egiptene. Dar asta este altă poveste. Revenind, vă spuneam că Faraon i-a pus pe evrei la muncă, iar bonus, ca să oprească înmulțirea lor, a ordonat uciderea nou născuților băieți. Întâi la moașe, care s-au cam codit, apoi a ordonat înecarea în Nil.

Prin urmare, o evreică își ia copilul și îl pune într-un coșuleț pe Nil. Știți cu toții povestea, cum fata faraonului îl găsește și îl păstrează. Analizând puțin la rece, este foarte interesant de cuantificat norocul de care s-a bucurat baby Moses, plutind printre crocodili și hipopotami ca să nimerească fix în brațele prințesei care în acel moment a zis să nu se mai îmbăieze în apa curată din băile din palat ci să iasă să vadă puturosul Nil care colcăia de crocodili și hipopotami. Poate așa a vrut Cel de Sus, nu discutăm. Continuând pe fast-forward, Moise crește la curte, ucide un egiptean și fuge în peninsula Sinai (in Biblie îi zice ”Median”). Aici se căsătorește cu o femeie care îi face și doi copii. În timp ce păștea turma, vede un boschete care ardea și totuși nu se mistuia. Apropiindu-se, aude vocea lui Dumnezeu care brusc își amintise de poporul lui favorit. Doar că deși și-a amintit de tot poporul, s-a preocupat doar de urmașii lui Iacov:

“Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!”. După cum vă spuneam și mai sus, restul evreilor sunt ignorați. Doar ce e de la Iacov în jos pe arborele genealogic prezintă importanță. Ciudat, dar să continuăm.

”7. Zis-a Domnul către Moise: “Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu.

8. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor.

9. Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine şi am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.

10. Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoţi pe fiii lui Israel, poporul Meu, din ţara Egiptului!”” (sursa)

Remarcăm, da, că deși suntem toți fii Domnului, cei din ”ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor” nu prea sunt iubiți de bunul Dumnezeu? Acum, să fim Doamne-Doamne și să ne amintim de toți până la Adam, e greu. Îi știm doar de la Iacov încoace.

Închidem acest episod cu o replică demnă de Captain Obvious:

”13. Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: “Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?”

14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”” (sursa)