Jumulici în tren (ep.2)

Trei pățanii scurte prin trenurile țării:

1. Eram cazat în Costinești și am fost să beau o bere cu niște amici pe undeva prin Neptun. Când am ajuns acolo, am remarcat ca ultimul tren spre Costinești era pe la unșpe și ceva noaptea. Microbuze nu existau și cred că nu există nici acum între cele două stațiuni, cu excepția celor care te lasă în șosea și mergi de îți vine acru. Bere după bere e plăcere și la unșpe ne-am trezit că trebuie să mergem la gară. Pe drum, șuieratul de tren, coroborat cu amintirile ușor înțețoșate privind ora la care venea și cu ora idicată pe ceasul de la mână, ne face să o zbughim ca iepurii pe câmp spre peron. Nașul era cu ușa deschisă larg și ne făcea semne să alergăm mai repede. Urcăm gâfâind și zâmbind cu gura până la urechi, nașul ne întreabă de bilete. Ce explicații că studenți săraci, că mergem doar o stație, că îi dăm șpagă? Nada. Kanci. Zero. Ne-a scalpat de o droaie de bani și ne-a tăiat bilet d-ăla la preț întreg că el în tren nu poate da cu reducere de studenți. A doua zi am mâncat doar hamsii ca să acoperim paguba.

2. Ajunși la munte la o colegă de revelion, undeva pe celebra, arhicunoscuta și megacocălăristica Valea Prahovei, după șampanie, pe doi, trei ale lui Gerar trebuia să alegem un tren să ne întoarcem în zloata din Bucicurești. Având în vedere că am stat moka și mai aveam bani am zis să nu ne bulucim cu toți sărăntocii cu personalul ci să ne respectăm și să luam rapidul. Zis și făcut, tropaind mărunt așteptam în gara din Sinaia rapidul de București care venea la vreo 20 de minute după personal. Am zis să ne hăhăim puțin la norod să îi vedem cum se bulucesc în tren ca indienii așa că am ajuns mai devreme la gară. Am ajuns suficient de devreme ca să admirăm toloneala din personal unde fiecare student sărac sau schior mai amărât avea la dispoziție vreo 4 locuri ca să se simtă cât mai comod cu putință. Șocant pentru noi, puhoiul de pe peron nu s-a mișcat deloc să se bulucească în personal. În schimb, s-a bulucit în rapid. Era atât de plin încât nu au încăput toți, iar noi am stat într-un picior până la Ploiești unde s-a mai eliberat puțin și am putut să ne așezăm pe bagaje.

3. Tot de la munte, tot de la Sinaia, dar vara. Eram prin liceu și ne întorceam după o escapadă prin Bucegi. Era un grup mai pestriț din care făcea parte și odrasla unui sindicalist mai șmecher de la CFR, deci ne-am învârtit de tren moka la rapid. În tren, surprize, surprize. Întreg compartimentul care îl aveam rezervat era plin de aurolaci. Vreo zece cred că erau. Au exersat pozițiile de cerșit, legănatul și tânguitul până la București. Nu am cutezat să îi deranjam deoarece atunci când am încercat să deschidem ușa li s-a uscat părul din nas și călătorilor din vagonul următor.