Jumulici în liceu (ep.1 – Zărnești)

Prima dată când am scos nasul din cartier, a fost când am dat la liceu. Atunci încă se dădea examen și trebuia să alegi înțelept liceul, altfel riscai să ajungi la o școală profesională. Am zis să îmi luminez viața și să dau într-un liceu central. Am intrat glorios la mate-fizică, am avut un super diriginte care făcea și excursii. De fapt, cam toate excursiile din liceu erau organizate de el. Tot atunci am început să beau și bere. Una din primele excursii a fost în Zărnești la o vilă lipită de pădure. Chestia tricky în excursii, era că dirigu’ era un dușman declarat al alcoolului. Avea de fapt o gașcă de exterminatori ai alcoolului. El, directorul și un profesor de fizică. Unde găseau alcool, se strângeau toți și se puneau pe exterminarea dușmanului prin îngurgitare.

Eram prin clasa a zecea și ce puteam face în clasa a zecea, singuri cuc, un autocar de liceeni? Păi, evident, să bem niște beri. Cum eram niște leneși, am fost jos la bar, am luat un număr de beri, să ne ajungă și le-am înșirat pe jos în cameră urmând să fie executate rând pe rând. Problema a fost ca noi, ca niște neofiți ce eram, uitaserăm cu desăvârșire să cerem un desfăcător. Ne chinuiam ca niște amărășteni cu chei și brichete să deschidem sticlele dar nici în ruptul capului nu ne-am mai fi dus până jos. În timp ce ne străduiam să ajungem la nectarul zeilor, trece directorul prin dreptul camerei. ”Ahaaa, aveți bere. Adă una încoa repejor. Desfăcător?”. Văzându-ne că dăm din cap ca niște pui de găină plouați îl vedem cu apucă sticla cu ambele mâini, înfige capacul în lăcașul clanței din tocul ușii și trage de sticlă.

Minune. Sticla era deschisa, ce-i drept cu niște bere pe mocheta oamenilor, dar ne durea fix în spate. Gâlgâind din sticlă ne zice: ”Așa se bea bere, măi băieți” și a dispărut pe culoar. Aventurile cauzate de bere, în episodul următor.