Jumulici în drumeție (ep.6 – Delta Dunarii III)

După ce în episodul trecut am ajuns în Sulina, unde mai-mai că mi-a trebuit echipament de scafandru ca să o vizitez din cauza inundațiilor, după cele câteva zile petrecute acolo, m-am decis să mă duc și la Sfântul Gheorghe. După ce m-am interesat puțin, singura metodă posibilă era doar via Tulcea. Drept urmare, iată-mă la 6 dimineața, cu ochii cârpiți de somn, pe ponton la Sulina așteptând vaporul. Nu știu de ce naiba, dar vapoarele astea de plecare din orașele din delta sunt la ore imposibil de matinale. 

Sigur undeva este o explicație inteligentă. Lăsăm în urmă Sulina, fericit că n-am apucat să mănânc nimic la ora aia și prin urmare nu aveam ce să dau la rațe din cauza mersului cu vaporul și iată-mă înapoi în port la Tulcea. Până a plecat după vreo 3 ore și ceva vaporul de Sf. Gheorghe, mi s-au lungit urechile de așteptat, dar niște beri au ajutat să treacă timpul mai repede. Vă zic că, la 8 dimineața, să halești o omletă, cu o cafea la ibric și o Silva blondă, pe faleza în Tulcea, e senzațional. Mai eram eu și cu bețivii care se puseseră pe fapte de la prima oră.

În fine, fără mari peripeții, ajung la Sfântu Gheorghe. Nu știam absolut nimic de această localitate, nu mă interesasem deloc de ce se poate vedea pe acolo, doar auzisem ca au o plaja mișto. Pășesc pe ponton puțin derutat deoarece eram într-un sat. Pur și simplu un sat. Deja mă gândeam unde pot să pun cortul, unde ar fi o pensiune, că nu era nici un indicator, nici un panou publicitar, nimic. În schimb, toată lumea cu geamantane care au coborât de pe vas au luat-o pe un drum de-a lungul Dunării, drum de căruțe care părea să nu ducă nicăieri. Neavând altceva mai bun de făcut, m-am luat după ei. Prima surpriză au fost nuferii. Erau peste tot. Nuferi albi care acopereau bălțile și care arătau senzațional. A doua surpriză a fost complexul hotelier în care am ajuns. Văzând că prețurile erau de parcă aș fi fost în Poiana Brașov de Revelion, întreb țanțoș la recepție ”Unde e campingul?”

Șoc. ”Avem și pentru corturi, dar în celălalt corp. Ieșiți în dreapta, traversați drumul și întrebați acolo la recepție.” Drumul însemna ulița. Celălalt corp era un mare camping, cu căsuțe, loc de cort, grupuri sanitare la comun și țânțari. Oricum, arata foarte bine față de ce mă așteptam. Mi-am luat o căsuță de pitic la un preț rezonabil. Aveam o priză, un bec și două paturi fixe în perete. Paturile erau atât de late încât dacă dormeai într-o rână aveai șanse să încapi. Băile curate și îngrijite, o terasă chiar în camping de unde puteai să iei o bere completau peisajul. Scurt pe doi, în Sfânt am văzut cai liberi, sălbatici și o plajă pustie cu cel mai fin nisip. Vă rog insistent să nu vizitați. Nu e nimic de văzut. Acolo doar îți încarci zen-ul și feng-shui-ul.

După vreo trei zile de zen am zis că totuși ar fi cazul să nu fi cărat cortul de amorul artei și am decis să mă duc în Năvodari la un camping pe care îl știam. Ocazie cu care am văzut drumul Tulcea – Constanța dintr-un microbuz arhiplin.

La întoarcere, în timp ce așteptam autocarul de București să plece, se apropie o tipă, bronzată, cu multe fuste înflorate, părul prins în două cozi, nespălată și cu un bebeluș în brațe și îmi cere ”ten iuro sents for mai beibi, ten iuro sents for mai beibi”. Ce naiba zic toți că nu-s de pe meleagurile astea? Un ”marș” a rezolvat rapid situația și apoi am decis că la următoarea excursie trebuie să mă integrez mai bine în peisaj. Mai îmi trebuie doar lanțul câinelui la gât, un maieu cu găurele, un telefon care să urle muzică la toți pasagerii și o paporniță. Atunci măcar o să fiu abordat cu ”Dă și mie un leu pentru copilaș”.

One thought on “Jumulici în drumeție (ep.6 – Delta Dunarii III)

  1. Doru

    Nota 10 din nou. Am murit de ras la ”ten iuro sents for mai beibi, ten iuro sents for mai beibi”

Comments are closed.