Jumulici în drumeţie (ep.4 – Delta Dunării I)

Acum câțiva ani m-am decis să mă duc în Deltă. Fiind hotărât destul de din scurt și cum toți amicii aveau deja planuri care-ncotro mi-am băgat picioarele și am decis să plec singur o săptămână în Delta. Să-mi redescopăr eul, să vizitez și să zac ca o balenă eșuată pe un banc de nisip că și așa nu văzusem Delta decât puțin la Murghiol acum și mai mulți ani.

Zis și făcut, împachetez cortul, mă interesez de vapoare să ajung la Sfântu’ Gheorghe și mă înființez dimineața pe răcoare la microbuzul de Tulcea. Având în vedere că habar n-aveam de unde pleacă acest microbuz am chemat un taxi, bazându-mă pe principiul că sigur trebuie să știe șoferul. Știa. Era la 2 stații de tramvai, o stație de microbuz atât de obscură, că deși treceam relativ des pe acolo nu o remarcasem. Ajung acolo și îmi dau seama de ce nu o remarcasem. Arăta de parcă ai fi intrat în curtea omului. O gheretă mică în spate și un microbuz pe alee. Atât. Am văzut după că operau doar pe traseul București – Tulcea câteva microbuze pe zi. Cumpăr bilet și constat cu stupoare că era cu loc marcat. Aveam locul 16. Era ultimul loc din microbuz, cel din dreapta spate.

Îndesat acolo am pornit la drum. Și mergem, și mergem, soarele se înalță de o suliță pe cer, peisaj monoton spre Slobozia – Vadu Oii, mai-mai că încep să moțăi când aud fssss. ”Te deranjează?”. Mă uit ușor buimăcit în jur și compilez repejor. Tipul de lângă mine deja sorbea dintr-o bere la cutie. Nu vă zic cum instantaneu a puțit în microbuz a bere. Închipuiți-vă: cădură, aer condiționat așa-și-așa, înghesuială și bere. Ziceai că suntem microbuzul drojdierilor. Ce naiba să-i mai zic ăluia? Să îi stea în gât? Să fie fiartă? S-o zvârle pe geam? Stătem liniștit fiind recunoscător că răul meu de mișcare nu zicea nimic la unduielile microbuzului combinate cu mirosul de bere.

La al doilea fsss șoferul microbuzului a tras la primul popas și toți călătorii au ieșit la aer recunoscători. La urcarea înapoi la microbuz i-am explicat amicului că dacă voi borî de la mirosul de bere o să direcționez totul spre scaunul lui. Berea cumpărată de la popas a rămas nedesfăcută. Ajungem în Tulcea, evident peste timpul anunțat de tipa care mi-a vândut biletul. Ajung repejor în port, mă interesez în dreapta și-n stânga și fac rost de un numar de telefon al căpitanului ”rapidei” de Sf. Gheorghe. Mai erau 5 minute până la ora anunțată pe site. Îl sun și un zgomot infernal îmi năvălește în casca telefonului. Reușesc să vorbesc cu el și îmi zice senin că erau destui pasageri și plecase cu jumătate de oră mai devreme. ”Daaaa… e ultima rapidă a zilei. ” îl aud urlând prin vuietul motorului. ”Căca-m-aș” și închid. Mai era nu știu ce vapor pe seară și făcea și mult. E clar că dacă stau până diseară o să beau bere la taverna portului. Combinată cu valurile Dunării albastre… bine, mă rog, mai degrabă maro la noi, o să fie senzație drumul. Moment să mă reorientez rapid.

Mă mai uit prin port și dibui ”rapida” de Sulina. Pe pancarta din fața ei scria că pleacă în vreo două ore și că drumul durează cam o oră jumătate. Dau să mă urc să iau bilet când o tanti îmi face semn să stau pe loc și să aștept. După vreo 30 de secunde apare un tip, ea îi face semn, îi zice ceva arătând spre mine, el vine și zice ”How may I help you?”. Ce-i drept, cu basca pe cap, ochelari de soare, blugi, un tricou simplu gri și ditamai rucsacul în spate nu prea păream din partea locului, dar până la străin… mă rog. ”Bună ziua”. Surprins că sunt român îmi zice să revin peste vreo 40 de minute că atunci începe îmbarcarea.

Am mâncat ceva la o terasă pe acolo și m-am suit pe “rapidă” spre Sulina. Având în vedere că aveam cortul în spate, am intrat în prima pensiune și mi-am luat o cameră pentru două nopți.

Amintirile din Sulina, în episodul următor.

2 thoughts on “Jumulici în drumeţie (ep.4 – Delta Dunării I)

  1. Doru

    Hahahha, tare faza cu berea in microbuz. Imi aminteste de ziua cand am luat ”acceleratul” Bucuresti-Botosani (parca) de la 21.30 (pana pe la Buzau) si cand am intrat langa compartimentul unde aveam bilet am gasit 2 moldoveni intinsi pe banchete, care, deranjați, au întrebat: ȘEIIII WĂIIIIII. Deranjul a durat pana la venirea ”nașului” care i-a evacuat, însă în compartiment nu s-a mai putut sta. Asta era prin 2002-2003 :)

  2. Pingback: Jumulici în drumeţie (ep.5 – Delta Dunării II) | Blogu' lu' Jumulici

Comments are closed.