Jumulici în drumeţie (ep.3)

Fiind bucureștean get-beget și traumatizat de lungile vacanțe de vară petrecute aproape în totalitate printre betoanele Bucureștiului, nu refuzam nici o ocazie pentru a scoate nasul din București. O ocazie ivită în tinerețile mele a fost când m-a invitat Belmondo la locul lui de baștină, undeva în Oltenia, cu ocazia zilei onomastice a lui Croco, adică tatăl lui. În concluzie, iată-mă în mașină cu Belmondo și cu Croco gonind vertiginos spre plaiurile Olteniei.

Cam pe la vreo 30-40 km de destinație, după vreo 4 ore de mers în soarele de vară, văd ca Belmondo trage dreapta spre un sat. – Încotro? întreb și eu nevinovat. – Dăm o tură pe la mătușă-mea.

Iată-mă sosit întâi la rude care, evident, ne-au poftit la masă. Belmondo negociază puțin cu Croco, Croco dispare și se întoarce cu niște beri. Mă trezesc cu ditamai farfuria de tocăniță fierbinte în față, tradiționalul păhărel de pălincă și 3 beri. Belmondo negociase cu Croco să conducă el. Cu burțile pline, berile terminate rapid și vișanata pe post de digestiv ne luăm la revedere și pornim să batem ultimii 30-40 de km.

Ajuns la destinație, mama lui Belmondo ne trage 2 pupături și… pac-pac… ne poftește la masă. Friptană și cartofi, păhărelul de pălincă aferent și deja mă uitam speriat la cele două beri de pe masă. Când să ne relaxam, intră pe ușă unchiul, care stătea două etaje mai sus.

– Aaaa, au venit băieții, hai urcați și pe la mine.

Urcăm  și ne trezim cu alt haleu. – Tocmai am mâncat, de două ori chiar. – Nu se poate, mă vizitați și nu pun nimic în farfurie? Erau niște peștisori, mă rog, era un castron maaare cu peștișori tăvăliți prin tigaie. Dă-i cu peștele, dă-i cu vinul, dă-i cu lăutarul. Deja era mult pentru o zi.

Când credeam că ne așezăm și noi la o siestă, intră vecinul. Vă dați seama că nu îmi mai amitesc cum îl chema. Irelevant, cert e că ne mutăm cu cățel și cu purcel la vecin, unde trona castronul de mâncare, pălinca și niște vin de țară rece.

Seara, pe răcoare, ne-am dres cu niște Heineken în parc deoarece taman ce îl lansau în România. După ce au adormit toți, eu m-am mai dres și cu niște amandine din frigider. Cam juma’ de tavă pregătită pentru ziua lui Croco.