Jumulici în drumeţie (ep.2 – Curtea de Argeș)

Pentru cei ce nu-nțelege, ne-am născut ca să fim… călători. Ținta zilei de astăzi, Curtea de Argeș. Ajuns aici așa cum am povestit în episodul anterior, turul a început în forță la o cafea/bere în prima crâșmă pe dreapta. Ne așezăm toții în jurul mesei de plastic, comandăm, bem juma’ de bere, moment în care brusc o vedem pe Creață dispărând sub masă. Scaunul cedase sub fabuloasa greutate de 40 de kile ale Creței, cu tot cu haine și cărămizile din buzunare să n-o ia vântul. Belmondo se foi stingher în scaun la cele aproape 90 de kile ale sale gândindu-se dacă el e următorul. N-a fost să fie.

Pentru necunoscători, cum mergi de la gară pe jos, spre celebra, arhicunoscuta locație de bodybuilding a meșterului Manole, undeva în drepta, mai e o biserică, mult mai veche și mai faină. Biserica Domnească, finalizata undeva pe la 1350, este cu aproape 200 de ani mai veche decât mânăstirea. Dar cum obiectivele turistice nu se bucură de o promovare a autorităților la fel de bine ca mucii lu’ Pepe prezentați de Oana Zăvoranu la televizor sau de paharul de wiskey a lui Băse, nimeni în afara de curtdargeșeni nu cred că au auzit de acest edificiu.

Pătrundem voioși în curtea bisericii, dăm o tură cu atenție, mai dăm una să studiem și grădina că erau niște ruine pe ici pe colo, deh… nu ne grăbeam nicăieri. După ce am fost cel mai probabil spionați din turla bisericii, apare o tanti, de vreo 40 de ani, jumătate ninja măicuță, jumătate curatoare și ne poftește înăuntru. Începe o amplă prezentare a bisericii, picturilor, obiectelor etc. Prezentarea ne șoca pe măsură ce timpul trecea. Gagica era lesbiană și se dădea la fetele din grupul nostru. Noi ne dădeam coate în spate și chicoteam. Belmondo și Șahistul au cedat la ”Priviți-l pe Iisus cum își ducea crucea spre Golgota în pași de balet” și s-au dus la o bere. Înaltimea Sa, al treilea amic, a cedat când a văzut-o pe tanti aia jucându-se în părul unei colege și a ieșit să fumeze. Fetele se amuzau teribil. Încercările semi-măicuței ”Haideți fetelor, că eu am intenții serioase” nu se soldau decât cu hohote de râs și mai zgomotoase. Eu rezistam pe baricade uitându-mă foarte atent la un sfeștnic. Altfel aș fi izbucnit în râs, aș fi iesit și ratam restul. Greșeală! Dezamăgită de hohotele fetelor, m-a ochit.

-        Aaaa… Văd că v-a atras atenția acest sfeștinic minunat!

-        Ăăăăă… da, am remarcat că e făcut în Germania pe la 1880 (tocmai ginisem scris undeva mic).

-        Da, e la set cu ăla, ălălalt (și mi-a mai arătat câteva).

-        Daaaa..ăăă… sunt ăăă… frumoase (ce naiba să zic?).

-        Da.. este o tehnica… (sunetul se estompează. O văd că vorbește dar nu aud. Zice ceva de altar. Fetele o tulesc discret. La naiba! Mai zice ceva de covoare. Am rămas singur cu asta în biserică. Ceva despre ceva din spatele altarului. Pentru prima dată simt o stare sinistră că mă cuprinde în biserică. Broboane de sudoare rece pe coloană. Îmi bolborosește despre vitralii. Un tremur ușor mă cuprinde și parcă e din ce în ce mai mai frig. Fuck).

-        Ăăă… aha. Mulțumesc. O zi bună (și tuleo!)

-        Dar, nu v-am zis nimic de orgă! (Paștele măsii de orgie. Nuuuuuuuu!!!!)

Afară aștia se crăcănau de râs. A trebuit să ne oprim la încă o bere să ne revenim. Am tras un picnic în mijlocul orașului lângă un râuleț de se uita lumea la noi ca la urs. Suit înapoi în locomotiva-vagon, luat personalul și ajuns în București.

2 thoughts on “Jumulici în drumeţie (ep.2 – Curtea de Argeș)

    1. Jumulici! Post author

      Dacă se reorienta brusc în spațiu și timp? Oricum era creepy rău

Comments are closed.