Jumulici în drumeție (ep.11 – Semiturul României IV)

Demoralizat de ce am găsit în Băile Herculane, am plecat pe drumurile patriei spre Băile Olănești. Scopul zilei era să ies spre nord, trec prin Baia de Aramă, pit-stop în Târgu Jiu, niște peșteri, poate și o mânăstire pentru regăsire de zen și final de zi la Băile Olănești. Feng-shui-ul meu s-a dus pe apa sâmbetei când am constatat că drumul dintre Băile Herculane și Baia de Aramă arata ca după bombardament. Timp de 30 de kilometri am putut să mă delectez cu activități precum:

 – slalom printre gropi;

 – slalom printre cratere;

- jocul deciziei rapide ”Alegem bucșa roții din stânga sau cea a roții din dreapta?”;

- oare ce piesă de la mașină a căzut adineauri?

- oare cât de adânc este șanțul? Trecem sau julim mașina?

Dar vă asigur că peisajul este superb. Cel puțin așa mi-a comunicat prietena din dreapta.

În timp ce rulam cu viteza maximă de 20 km/h și evitam diverși ”localnici” care zburdau cu rablele lor ruginite printre acele gropane, mă gândeam la ce obiective turistice să renunț pentru a ajunge în aceeași zi la destinație.

Acum, sincer să fiu, nu tot drumul până în Baia de Aramă e prost. Jumătate din el, cel ce coboară, este foarte bun. Mai precis, după ce se desparte 66A de 66D, cel pe care mergeam, drumul e chiar foarte bun. Pentru interesați, căutați pe hartă sau lăsați un comentariu și vă dau mai multe detalii. Să revenim, totuși. În Baia de Aramă nu e nimic de văzut, dar lângă, în Ponoarele, sunt 3 chestii foarte mișto. Podul lui Dumnezeu (un pod natural, aveți poze mai jos), Lapiezuri și pădurea de liliac. Ultimele 2 nu le-am văzut, Lapiezurile că nu le-am găsit și pădurea că nu era cazul. Eram în iulie și se ofilise și mama lui de liliac. Lapiezurile, le-am căutat, erau niște indicatoare, am urcat un deal și cred că mai trebuia să merg încă un kilometru și am renunțat. Tunetele și fulgerele din depărtare m-au convins rapid că trebuie să mă întorc la mașină.

Înainte de Târgu Jiu, se află Hobița. Un sat complet neinteresant, dar cu o casă mai specială. Acolo unde s-a născut și a copilărit Brâncuși. Apăi… dacă mă duceam să văd Coloana, nu puteam să fac un ocol de 5 km să casc ochii la o casă memorială? Pentru ce doar 5 km dus-întors și pentru indicatoarele care chiar sunt bine amplasate, merită drumul. Vizitat și parcul din Târgu Jiu cu ansamblul memorial, pe ploaie, băut o cafea lângă parc și văzut Coloana.

Restul zilei vă voi povesti în episodul următor, dar nu înainte să vă zic ce m-a șocat în Târgu Jiu. Un Dorel care repara un tablou electric de pe stâlp în ploaie. No comment. A supraviețuit.20130730_111055 (Medium) 20130730_121517 (Medium) 20130730_130500 (Medium) 20130730_131910 (Medium) IMG_2677 (Medium)