Despre români…

… şi foarte probabil nu numai.

Închipuiţi-vă un sat cu, să zicem, 20 de oameni. Un sătuc mic şi uitat de lume. Acestă mică colectivitate, îşi desemnează un conducător, care ar trebui să se ocupe de treburile comunităţii, contra cost, evident. Un drum comunal în stare decentă, un târg săptămânal etc., treburi de genul ăsta. Conducătorul ăsta, se plânge că e prea greu, prea complicat şi îşi mai ia două ajutoare.

Mai mult, pentru lucrările ce privesc comunitatea, propun o taxă care trebuie plătită de fiecare membru al comunităţii. După câteva luni, se strânge o sumă frumuşică de galbeni şi conducătorul, împreună cu societatea, decid să asfalteze uliţa centrală, iar în acest scop alocă jumătate din galbenii strânşi.

Luată fiind decizia, conducătorul şi unul din ajutoarele sale se apucă să soluţioneze problema. Totuşi, ajutorul având copil mic, îl convinge pe conducător să plătească lucrătorul din afara comunităţii care asfaltează cu un sfert din galbenii strânşi, iar celălalt sfert să îl împartă ei doi între ei. Zis şi făcut, lucrarea e gata, toată lumea e fericită.

Peste câţiva ani, la o bere cu cel care a asfaltat, un membru al comunităţii afla cu cât a fost plătit şi face scandal în comunitate. Conducătorul se spală pe mâini şi dă vina pe ajutor, care urmează să fie torturat. Totuşi, pe la colţuri, oamenii din colectivitate comenteată: că are copil mic, că e bolnăvior, că e ruşine, că pe mama şi pe tata.

Dacă acelaşi ajutor lua galbeni din casa cuiva, era biciuit în public, trebuia să plătească şi să îşi trăiască restul zilelor la marginea satului. Dar când pierderea (furtul) se împarte la toţi membrii comunităţii, şi când fiecare face calculul că a pierdut doar 1 galben, nu se mai agită atâta.

Nu pot să înţeleg. În opinia larg răspândită la noi, este ok să furi un grup, dar când furi de la cineva anume este ok?

Cum puteţi explica acţiuni de acest gen? Că eu nu îmi pot explica decât cu prostie, ipocrizie, prostituţie, ignoranţă şi durere în spate.