Category Archives: Nedumeriri

Despre români…

… şi foarte probabil nu numai.

Închipuiţi-vă un sat cu, să zicem, 20 de oameni. Un sătuc mic şi uitat de lume. Acestă mică colectivitate, îşi desemnează un conducător, care ar trebui să se ocupe de treburile comunităţii, contra cost, evident. Un drum comunal în stare decentă, un târg săptămânal etc., treburi de genul ăsta. Conducătorul ăsta, se plânge că e prea greu, prea complicat şi îşi mai ia două ajutoare.

Continue reading

Alte amintiri de dimineaţă

Vis-a-vis de unde sălășluiesc se află o școală, care după toate aparențele este bine văzută în sectorul 3. Nu numai că m-am bucurat de un șantier toată vara cu niște băieți care băgau din plin zi-lumină și în weekend, dar în mai puțin de un an au ridicat un corp de clădire cu 4 etaje. Spuneți-mi voi mie, unde ați mai văzut în România, un șantier plătit de o instituție publică să se miște așa repejor? Iar școala avea deja două corpuri de clădire consistente. Clar e mâna cuiva de sus pe această școală și nu e vorba doar de campania electorală.  Continue reading

Un studiu

Că tot discutam ieri despre IQ-ul global, găsim o știre pe descopera.ro: ”Un studiu de-a dreptul șocant: dacă au de ales între a sta cu propriile gânduri sau a fi electrocutați, oamenii aleg a doua variantă!

Trecând peste titlul bombastic, studiul este interesant. Oamenii preferă să aibă o preocupare, chit că este dureroasă, decât să stea pur și simplu să se gândească. Consider că umanitatea, pe măsură ce are access la unelte din ce în ce mai performante, se tâmpește. Dependența de uneltele inteligente devine încet-încet o problemă. În niște ani, în țările avansate, vor ajunge să învețe să folosească uneltele, nu să fie capabili să gândească. Vor rămâne doar pasionații care vor concepe și vor dezvolta uneltele.

Copiii din SUA de peste 200 de ani vor învăța cum să deschidă iDevice-ul și cum să apeleze și să folosească diverse aplicații, nicidecum să gândească și să știe să adune și să înmulțească. Nu că derivatele și matricile învățate în liceu mi-ar fi fost utile la ceva după terminarea studiilor, dar consider că sistemul, în ansamblul lui te ajuta la crearea unui sistem de valori, îți îndesa, voit sau nevoit, niște noțiuni de bază și îți crea un mod de gândire. Ăsta fiind punctul cheie. Te forța să gândești. Revolta împotriva sistemului, purtată prin ignoranța și lipsa oricărui respect față de dascăli, aduce nu doar eliminarea noțiunilor inutile, dar și eliminarea beneficiilor.

Curând, nevoile primare vor începe cu Internetul și se vor termina cu Internetul. Restul vor deveni secundare. Comunicare, integrare, dezvoltare tehnologică și tâmpenie umană. Nu trebuie să devenim anticriștii tehnologiei, dar nu trebuie să fim nici sclavii acesteia. Om trăi și om vedea, pe net, evident.

Nedumeriri #3

Eu prefer să mă trezesc cu jumătate de oră mai devreme, să îmi savurez cafeaua și să plec la muncă liniștit, complet trezit și, în special, calm. Dacă pleci cu zece-cincisprezece minute mai devreme decât minimum necesar, nu ai absolut nici un motiv să alergi ca disperatul după lifturi, metrouri, autobuze sau tramvaie. Și chiar dacă nu pleci mai devreme, apăi, zece minute întârziere nu cred că e moarte de om.

Totuși, se pare că cel puțin trei sferturi din mia de bucureșteni cu care călătoresc zilnic în metrou, nu au același obicei. Continue reading

În lift

Sunt întreg, sănătos, doar stau prost cu timpul și nu am mai apucat să scriu. Încerc să revin în forță cât mai curând. Dar să vă povestesc de ziua de azi. Este o zi specială a călătorilor din liftul de la clădirea de birouri în care activez.

Specimenul 1: ză hipster. Ca la carte era: ditamai barba aparent neîngrijită, dar Continue reading

Nedumeriri #2

Am avut ocazia să lucrez cu, printre și pe lângă corporatiști. Marea majoritate sunt oameni perfect în regulă, cu toate țiglele pe casă, dar mai stresați și cu fire mai albe în cap. Totuși, mai există o specie. O specie aparte a corporatiștilor. Aici vorbesc de Big Four. Nu roacherii, ăilalți, care numără găinile la Avicola și prunele înainte să facă Topoloveniul gem din ele. Auditorii. Am avut ocazia să lucrez pe lângă două din cele patru mari firme. Sunt la fel.

Să vă explic. În lift sunt 6 persoane. Care urcă la 6 etaje diferite. Una din acele persoane urcă la auditori. Care e? Ăla care și-a rupt picioarele în porțile de la intrare că alerga ca un disperat după lift? Continue reading

Nedumeriri #1

Așa e soarta boului, vițel adult/ Să stea la poarta noului, nițel mai mult” (Pasarea Colibri)

Context:

Eu, ieșit la prânz până la o piață din zonă să halesc o șaorma de vita, așa, ca tot omul, ca deh, e vineri. În piață, acum la 12 și jumătate, fiind peste 35 de grade afară, mișunau jdemii de pensionari cu ditamai plasele pe roți burdușite (știți voi, cărucioarele alea). E bine știut cum pensionarii se uită la toate porcăriile de la televizor: știrile de la ora 5 (aporpo, mai exista?), Tânăr și neliniștit (chit că tinerelul ăla are acum 80 de ani), știri mondene, etc.

Nedumerire:

În condițiile în care la televizor anunță 40 de grade la prânz și ne sfătuiesc să nu ieșim din casă în perioada caniculei, de ce toți pensionarii ies taman la prânz să care 50 de kile de zahăr, 3 pepeni mari roșii și două baxuri de ulei?

Băi frate, știți cu toții cum se vântură găluștile în ciorbă când amesteci cu polonicul, fix așa mișunau ăștia prin piață, pe lângă piață, din nou prin piață, nu se dădeau duși. Plus că, ăia de așteptau autobuzul n-ar fi stat zece metri mai în stânga la umbra, nuuu, pe banda a doua să vadă când vine autobuzul.