Category Archives: Jumulici in Timisoara

Jumulici în Timişoara (ep.3 – Muzeul de Arta)

Termin cu Goya la parter şi urc la etajul 1. Mă benoclez la nişte porţelanuri într-o vitrină de pe hol. Faptul că au pliant nemțesc ca fiind din secolul nuşcare mă convinge că nu mă uit la farfuriile din care mănâncă la prânz curatoarele muzeului. Vad pe o uşă închisă o plăcuţă discretă: Corneliu Baba. Intru cu tupeu şi iaca… săli întregi pline cu tablouri. Curatoarea sare ca arsă, că deh, picta şi ea liniştită şi intră un vizitator. Cred că eram singurul de zile întregi. Continue reading

Jumulici în Timişoara (ep.2)

Timişoara – fruncea ţării, oraş cultural, universitar şi plin de obiective turistice. Iată-mă având de ars nişte ore pe străzile acestui oraş în plină zi de sâmbătă. Ochisem de prin diverse pliante şi hărţi Muzeul Banatului. Ajung cu harta în mână în faţa muzeului – o cladire frumoasă, fiind de fapt Castelul Huniade din Cetatea Timişoarei. Trec de poarta şantierului din faţa muzeului, fiind convins de faptul ca toţi muncitorii de acolo lucrau doar la faţadă şi înăuntru mă aşteptau exponate spectaculoase pregătite să îmi astâmpăre foamea culturală. Continue reading

Jumulici în Timişoara (ep.1 – continuare)

Trebuie să continui neapărat cu ce s-a întâmplat după ce au plecat moldovenii gălăgioşi. Vă ziceam de bănăţeanul care se uita stupefiat la ei. Fix după ce au plecat, a apărut prietena bănăţeanului. Îmbrăcată de club, dichisită, bună la corp dar o faţă… no comment.
S-au ţucat, a pipăit-o puţin pe fund, ea şi-a comandat o bere şi….. el şi-a scos o carte şi a început să citească!
Deci… omul avea lângă el o bucăţică interesată de el şi el citea! Nici un stres nu avea. Aia se plictisea şi se băga în seamă… el monosilabic şi citea. No stress.
D-aia e Banatul fruncea, că nu după fătuci umblă, ci după cunoastere. Acolo e adevăratul orgasm.

Jumulici în Timişoara (ep.1)

Tocmai sunt în Timişoara şi scriu live, în direct şi absolut în exclusivitate acest text. Sunt în delegaţie pe plaiurile Banatului, am terminat ce aveam de facut şi ard vremea aiurea până la 10 seara când am trenul de întoarcere. Drept urmare am tras într-o bodegă să halesc ceva şi sa beau o bere.
Totul frumos, linişte şi pace, berea curgea lin, pizza era exceptională, internetul mergea strună pentru frecuş de dudă la greu, singurii muşterii din bar plecaseră, deh, somnul de ora 4-5 probabil, şi eram singur în tot barul. Eu, chelneriţa şi bucatarul.
Porcilor, nu e vorba de nici un ménage à trois. Aveam preocupari cu berea şi ăia doi habar n-am ce făceau pe jos. Fiecare cu ale lui, când, atenţia mi-a fost atrasa de cele 3 fătuci numa’ bune care au intrat în birt. Mă rog, două şi jumătate, pentru a treia erau necesar minim vreo cinci beri. Văzut, notat ca sunt cel puţin două bunăciuni în zonă, întors la bere şi la net ca pizza s-o terminat. Nici nu apucaseră să înceapă bine bârfa fetele că au năvălit în birt trei gherţoi. Nu dulapioare de 4 pe 4, ci doar gherţoi în comportament şi figuri. Aparent îşi dăduseră întâlnire cu piz… fetele menţionate. Continue reading