Category Archives: Arta

Gardul

Se pare că ziarele sunt interzise la concert. Probabil să nu le dai foc acolo în mijlocul mulțimii. A trebuit să îmi zvârl bunătate de Cațavencii ca să pot intra la marele, grandiosul, The Wall. Recunosc spășit că din noiembrie, de când am primit biletele, tropăiam mărunt să ajung și a meritat. Every fucking penny.

Cine a ratat ocazia, următoarele concerte sunt la Sofia și Belgrad.

Jumulici în Timişoara (ep.3 – Muzeul de Arta)

Termin cu Goya la parter şi urc la etajul 1. Mă benoclez la nişte porţelanuri într-o vitrină de pe hol. Faptul că au pliant nemțesc ca fiind din secolul nuşcare mă convinge că nu mă uit la farfuriile din care mănâncă la prânz curatoarele muzeului. Vad pe o uşă închisă o plăcuţă discretă: Corneliu Baba. Intru cu tupeu şi iaca… săli întregi pline cu tablouri. Curatoarea sare ca arsă, că deh, picta şi ea liniştită şi intră un vizitator. Cred că eram singurul de zile întregi. Continue reading

Jumulici în Timişoara (ep.2)

Timişoara – fruncea ţării, oraş cultural, universitar şi plin de obiective turistice. Iată-mă având de ars nişte ore pe străzile acestui oraş în plină zi de sâmbătă. Ochisem de prin diverse pliante şi hărţi Muzeul Banatului. Ajung cu harta în mână în faţa muzeului – o cladire frumoasă, fiind de fapt Castelul Huniade din Cetatea Timişoarei. Trec de poarta şantierului din faţa muzeului, fiind convins de faptul ca toţi muncitorii de acolo lucrau doar la faţadă şi înăuntru mă aşteptau exponate spectaculoase pregătite să îmi astâmpăre foamea culturală. Continue reading

Jumulici la Balet!

Am fost la balet. Nu la orice balet ci la balet pe gheaţă. Spectacolul numit „Lacul Lebedelor”, după cum bine ştiţi de Пётр Ильи́ч Чайко́вский sau cum îl ştiu românii, Piotr Ilici Ceaikovski.
Cu alte cuvinte, aseară, Jumulici a stat înfipt în scaun holbându-se la primul balet din viaţa lui. Bonus, era pe gheaţă. Ce a văzut redau mai jos.
Pentru început, au aparut doi indivizi care se plimbau si dădeau ture de patinoar. Mai o piruetă, mai o mică ţopăială, mă rog, frumos. Apoi, au mai aparut încă zece, cinci masculi şi cinci fătuci care formau cinci cupluri. Pe lângă cei doi de care deja am menţionat, au început şi aştia să se invârtă pe acolo. După cinci minute deja eram ameţit. De la piruete, umbrele, bastoane, jobene, piruete, hore şi cum se învârteau toţi ca bezmeticii în mod organizat pe acolo.
În acest moment apare şi o babă pe scenă. Aaa, că tot veni vorba. „Puştoaica” de lângă mine, după ce s-a aşezat împreună cu încă două de acelaşi calibru, şi-a scos frumuşel o oglinjoară, un pieptăne de plastic şi s-a apucat sa îşi facă freza. Sunt sigur că aşa sunt cutumele populare la spectacolele de balet aşa că n-am comentat nimic. Baba pe scenă a dat şi ea vreo doua – trei ture de patinoar si cam atât. Continue reading