Baba

Cândva, undeva, niște oameni simpli, cu niște posibilități materiale limitate, au avut o cunoștință, gen verișoara bunicii, care nu sălășuia de fel în România, ci undeva prin Europa de Vest. Prinsă de un dor de țară teribil, baba vrea în România. Problema era că fiind foarte bătrână, statul a cărui cetățean era, voia un act notarial cum că cineva trebuie să o primească în gestiune și să își asume responsabilitatea pentru ea. Plus că, vie sau moartă, nu întrebați de ce, baba trebuia să se întoarcă în țara respectivă. Îi convinge pe cei doi să semneze actul, trimis pe faxuri, totul în regula, baba se suie în avion și vine în vizită. Toate bune și frumoase, până într-o bună zi, când, moare baba.

Ăștia, stau ei, se uită, și încep să se gândească. Din cauza actului semnat, costurile de repatriere intrau în responsabilitatea lor. Pentru că nimeni nu duce cu duba morți peste graniță, ci se folosește doar avionul, costurile erau de-a dreptul imense pentru posibilitățile lor.

Așa că, au decis să cumpere un portbagaj d-ăla de pus pe mașină și să transporte baba pe blat, înapoi în vest, unde putea să moară liniștită. Ca-n filmele cu mafioți, au îndesat baba în portbagaj și cu inima în dinți s-au așternut la drum peste weekend, într-un efort de a face drumul dus întors fără să lipsească de la serviciu să nu fie bănuieli. Cu inima cât un purice au trecut granița, la unguri sau la sârbi, nu contează.

Fiind vineri seara, obosiți și terminați psihic, au zis să înnopteze la un motel pe lângă autostradă ca să continuie drumul sâmbăta la prima ora. Zis și făcut, închiriat o cameră, parcat mașina în față, lăsat baba sus pe mașină, și, somn odihnitor.

Se crapă de ziuă, își beau oamenii cafeaua, ies să își continue drumul și văd dezastrul. Pe parcursul nopții, niște indivizi iuți de mână, ciordiseră portbagajul în care era baba. Își adună ei plombele de pe jos și, înghițind în sec, se uită prin boscheții din jur. Nimic. Portbagajul și baba erau de negăsit. Au mai băut o cafea, au ridicat din umeri, s-au suit în mașină și s-au întors în țară, evident, uitând complet subiectul. Au fost și ei, ca doi soți cărora le-a dispărut pasiunea, să și-o regăsească într-un motel ieftin. Deh, fetișurile din ziua de azi. În fond, problema nu mai era a lor.

Nu vreau să îmi închipui șocul celor care, frecându-și mâinile că au ciordit un portbagaj, au găsit baba. Eventual la miez de noapte. Brusc, aveau o mare problemă. Cum or fi rezolvat problema, treaba lor, dar cred că s-au lepădat de ciordit portbagaje.

2 thoughts on “Baba

Comments are closed.